1. Natura juridicǎ. Este o acțiune strict personalǎ, prin care se solicitǎ,de
cǎtre unul dintre soți, a cărui stare de sănǎtate face imposibilă continuarea
căsătoriei, desfacerea căsătoriei fără a se stabili culpa. Este vorba despre un
divort remediu, boala sotului reclamant fiind cauza imposibilității continuării
raporturilor de familie. Inexistența culpei face imposibilă solicitarea unor
despăgubiri în baza art. 388 C.civ. sau a prestației compensatorii.
2. Calitate procesuală activă are soțul bolnav, care datorită stării sale de sănătate nu
mai poate continua viața de familie.
Divortul întemeiat pe dispozițiile art. 373 lit. d) C.civ.
nu poate fi solicitat din culpa niciunuia dintre soți.
Sotul alienat sau debil mintal nepus sub interdicție poate
introduce acțiune de divort în momentele de luciditate, deoarece, altfel, ar
însemna ca o incapacitate de exercițiu să se transforme într-o incapacitate de
folosințǎ. Dacǎ, ulterior introducerii acțiunii, sotul respectiv îşi pierde
luciditatea, acesta va putea fi reprezentat de tutore.
3.Calitate
procesualǎ pasivă aparține soțului reclamantului, care este nevinovat pentru
situația care fundamenteazǎ o astfel de cerere.
Când sotul-pârât este alienat sau debil mintal pus sub
interdicție, el va figura în proces ca pârât, dar va fi reprezentat dde
tutorele sǎu.
4. Obiectul acțiunii. Capǎtul principal de cerere
priveste desfacerea cǎsǎ-toriei atunci când, dată fiind starea de sănătate a
reclamantului, continuarea cǎsǎtoriei este imposibilǎ.
Accesoriu divorțului se pot formula, după caz, următoarele
capete de cerere (art. 918 C.proc.civ.):
- stabilirea numelui pe care îl va purta dupǎ divort soțul
care și-a schimbat numele prin cǎsǎtorie (art. 383 C.civ.);
- stabilirea pensiei de
întreținere între foçtii soți (art. 389 C.civ.);
- exercitarea autoritǎții
pǎrintesti în privința copiilor născuți din căsătoria soților sau asimilați
acestora (art. 396 coroborat, dupǎ caz, cu art. 397-399 C.civ.);
- stabilirea locuinței copiilor
(art. 396 coroborat cu art. 400 C.civ.);
- stabilirea contribuției pǎrinților la cheltuielile de
creștere, educare, învǎțăturăși pregǎtire profesională a copiilor (art. 396
coroborat cu art. 402 C.civ.);
- stabilirea modalitǎților de exercitare a legǎturilor
personale ale pǎrinteluíseparat de copii cu acestia (art. 396 coroborat cu art.
401 C.civ.);
- atribuirea beneficiului contractului de locațiune sau a
folosinței spațiului ce a constituit locuința familiei până la rămânerea
definitivă a hotărârii de partaj (art. 324 C.civ.);
- încetarea regimului matrimonial [art. 385 alin. (2)
C.civ.] şi, dupǎ caz,lichidarea acestuia și partajul bunurilor comune ale
soților.
Cu excepția cererilor privitoare la exercițiul autoritǎții
pǎrinteşti, stabilirea locuinței copiilor și stabilirea contribuției părinților
la cheltuielile de creştere, edu-care, învățătură și pregătire profesională a
copiilor și a celei privitoare la numele soților dupǎ divort, asupra cǎrora
instanța este obligată să se pronunte chiar în lipsa unei solicitǎri a pǎrților
[art. 918 alin. (2) și (3) C.proc.civ., coroborat cu art.396 şi, respectiv,
art. 383 C.civ.], formularea celorlalte cereri accesorii în cadrul procesului
de divorț este facultativǎ pentru pǎrți, ceea ce înseamnă cǎ se pot cere
rezolvarea acestor aspecte şi prin acțiune separată, dacă legea permite.
5.În
situația în care unul sau ambii soți şi-au schimbat numele prin cǎsătorie,sotul
reclamant va trebui să solicite instanței să dispună cu privire la numele pe
care fiecare dintre soți îl va purta după divort.
6.Exercitiul
autorității părinteşti de cǎtre ambii părinți în comun constituie regula
instituitǎ de Codul civil în art. 397. Prin exceptie, unul dintre soți poate
solicita exercitiul exclusiv al autorității părinteşti, în cazul existenței
unor motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, în
condițiile art. 398 C.civ.În aceasta ipotezǎ, soțul care solicită exercițiul
exclusiv al autorității pǎrinteşti va trebui sǎ facǎ dovada existenței
respectivelor motive întemeiate.
7. În baza
art. 400 C.civ., soții se pot întelege cu privire la stabilirea locuinței
copilului după divort, înțelegere pe care reclamantul o va arǎtaîn cerere
pentru ca instanța sǎ o poată verifica din punctul de vedere al respectǎrii
interesului superior al copilului. În lipsa unei înțelegeri, reclamantul
trebuie sǎ solicite stabilirea locuinței copilului de către instanță. Instanța
se va pronunța chiar și din oficiu cu privire la acest aspect.
8. Prin
cererea de divort, sotul reclamant va solicita instanței sǎ stabilească si
contribuția fiecăruia dintre pǎrinți la creşterea, educarea, învǎțǎtura și
pregǎtirea profesionalǎ a copiilor. Pǎrintele la care copiii vor locui îsi va
aduce aceastǎcontribuție în natură. Celălalt părinte va contribui, de regulă,
în bani, pensia de întreținere fiind solicitatǎ instanței de la introducerea
cererii de divort și până la majoratul fiecǎruia dintre copii. În cazul în
care, în perioadasoluționǎrii divorțului, copiii au stat cu ambii părinți sau
cu părintele la care nu vor locui și acesta a contribuit la cheltuielile
privind creşterea, educarea, învățǎtura și pregǎtirea Dor profesionalǎ, pensia
de întreținere poate fi solicitatǎ de la data pronunțǎrii hotărârii de divort.
La divortul pentru imposibilitatea continuǎrii cǎsǎtoriei
din cauza stǎrii de sānātate a reclamantului, formulat în baza art. 373 lit. d)
C.civ., reclamantul nu va solicita obligarea pârâtului la plata cheltuielilor
de judecată, întrucât nu se poate stabili culpa acestuia.
9. Motivele de fapt. Se va menționa:
a) existența unei cǎsǎtorii
valabil încheiate între pǎrți;
b) existența unei boli a reclamantului care face
imposibilă pentru acesta continuarea căsătoriei și starea sănătății acestuia;
c) dacǎ ambii soți sau numai unul dintre ei şi-au schimbat
numele de familie prin cǎsătorie, caz în care se va arăta dacă a intervenit
învoiala soților cu privire la pǎstrarea numelui dobândit prin căsătorie și
după divort sau, în lipsa învoielii,motivele temeinice pentru care se solicită
instanței să încuviințeze pǎstrarea numelui din căsǎtorie, dacă este cazul;
d) dacǎ s-au formulat și alte capete de cerere accesorii
divorțului, în afarăde cel referitor la nume, se vor menționa, dupǎ caz, fie
modalitǎțile în care au convenit soții sǎ fie soluționate aceste cereri, fie
împrejurǎrile de fapt necesare pentru soluționarea acestora.
10.Temeiul de drept îl constituie dispozițiile art.
373 lit. d), art. 381, 383C.civ. coroborate cu art. 932 C.proc.civ. şi, dupǎ
caz, art. 385, 389 şi 396-402 C.civ.,coroborate cu art. 915 și 918 C.proc.civ.
(în funcție de capetele de cerere accesorii formulate, pot fi şi alte temeiuri
de drept).
11. Probe. Se vor prezenta:
a) înscrisuri,
fiind obligatorii certificatul de cǎsǎtorie în copie certificată pentru
conformitate cu originalul și, dacă este cazul, copii de pe certificatele de
nastere ale copiilor minori nǎscuți din cǎsǎtorie sau asimilați acestora,
certificate medicale pentru dovedirea stǎrii de sǎnǎtate a reclamantului,
precum și alte înscrisuri ce pot fi administrate, în condițiile legii, pentru
dovedirea pretențiilor formulate prin capetele de cerere accesorii;
b) martori,
pentru dovedirea imposibilității continuării căsătoriei, a situațieìcopiilor
ori a pretențiilor formulate prin capetele de cerere accesorii;
c) raportul de anchetǎ
psihosocialǎ, ori de câte ori existǎ
copii minori din cǎsǎtorie sau asimilati acestora.
În funcție de probele solicitate se vor avea în vedere
dispozițiile art. 194 lit. e)C.proc.civ.
12.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru este de 50 lei, potrivit art. 15
lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Pentru
capetele de cerere accesorii neevaluabile în bani, taxa judiciarǎ de timbru
este de 20 lei fiecare, cu excepția celor care au ca obiect exercitarea
autorității pǎrintesti, stabilirea locuinței copiilor, stabilirea contribuției
părinților la cheltuielile de crestere,educare, învățătură și pregătire
profesională a copiilor, dreptul pǎrintelui de a avea legǎturi personale cu
copilul și locuința familiei, care sunt scutite implicit de plata taxei de
timbru, în baza art. 15 lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013.
13. Instanța competentă:
a) teritorial -
este competentă instanța în circumscripția cǎreia se aflǎ cea din urmǎ locuință
comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacăniciunul dintre
ei nu mai locuieste în circumscriptia instanței în care se aflǎ cea din urmă
locuință comună, judecătoria competentă este cea în circumscripția cǎreia își
are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliul în tarǎ și
instantele române sunt competente internațional, este competentă instanța în
circumscripția cǎreia își are domiciliul reclamantul, conform art. 914
C.proc.civ.(competență teritorială absolutǎ);
b) material -
instanta competentă este judecătoria, conform art. 94 alin. (1)lit. a)
C.proc.civ.