1.Natura juridicǎ. Este
o acțiune strict personală, prin care se solicită, de cǎtre unul dintre soți,
care își asumă eșecul căsǎtoriei, desfacerea cǎsătoriei din culpa sa exclusivǎ,
atunci când soții sunt separati în fapt de cel putin doi ani. Este vorba despre
un divort sancțiune pentru cel care este vinovat de întreruperea conviețuirii
specifice familiei și, împotriva vointei sotului inocent,solicită desfacerea
căsǎtoriei în temmeiul separǎrii în fapt de minim doi ani. Si în acest caz,
culpa care stǎ la originea divorțului are o importantǎ sporitǎ în planul
consecințelor patrimoniale ale acestuia, sotul nevinovat putând, pe calea
cererii reconvenționale, sǎ solicite despăgubiri în baza art. 388 C.civ. sau
prestație compensatorie potrivit dispozițiilorart. 390 C.civ.
Divortul din culpa exclusivǎ a soțuluireclamant, formulat
pentru separare în fapt de minim doi ani, este o noutate pe care Codul civil o
aduce în dreptul românesc.
2.calitate procesuală activă are soțul vinovat de divort,
care își asuumǎ,astfel, eşecul cǎsǎtoriei, solicitând desfacerea acesteia din
culpa sa exclusivă.
Divortul întemeiat pe dispozițiile art. 373 lit. c) C.civ.
nu poate fi solicitat din culpa soțului pârât, într-o astfel de situație
cererea putând fi formulatǎ doar în baza art. 373 lit. b) C.civ., separarea în
fapt din vina unuia dintre soti putând constitui și un motiv de divort. Cu
toate acestea, dacă soțul pârât este de acord,actiunea se poate transforma în
divort prin acordul sotilor.
Sotul alienat sau debil mintal nepus sub interdicție poate
introduce actiune de divort în momentele de luciditate, deoarece altfel ar
însemna ca o incapacitate de exercițiu sǎ se transforme într-o incapacitate de
folosințǎ". Dacǎ, ulterior introducerii acțiunii, sotul respectiv îsi
pierde luciditatea, acesta va putea fi reprezentat de tutore.
3.Calitate procesuală pasivă aparține soțului reclamantului,
care, îr principiu, este nevinovat pentru separarea în fapt care constituie
temeiul unei astfel de cereri.
Când soțul-pârât este alienat sau debil mintal pus sub interdicție, el va figura în proces ca pârât, dar va fi reprezentat de tutorele sǎu.
|
4.Obiectul acțiunii.
Capătul principal de cerere priveste desfacerea cǎsǎto-riei din culpa
reclamantului, care își asumǎ eșecul cǎsǎtoriei.
Accesoriu divorțului se pot formula, după caz, următoarele
capete de cerere (art. 918 C.proc.civ.):
- stabilirea numelui pe care îl va purta după divort soțul
care și-a schimbat numele prin cǎsǎtorie (art. 383 C.civ.);
- stabilirea pensiei de întreținere între foștii soți pe o
perioadǎ de un an de la desfacerea cǎsǎtoriei (art. 389 C.civ.);
- exercitarea autorității părintești în privința copiilor
născuți din căsătoria soților sau asimilați acestora (art. 396 coroborat, dupǎ
caz, cu art. 397-399 C.civ.);
- stabilirea locuinței copiilor
(art. 396 coroborat cu art. 400 C.civ.);
- stabilirea contribuției pǎrinților la cheltuielile de
creștere, educare, învățăturăși pregǎtire profesionalǎa copiilor (art. 396
coroborat cu art. 402 C.civ.);
- stabilirea modalitǎților de exercitare a legǎturilor
personale ale părintelui separat de copii cu aceştia (art. 396 coroborat cu
art. 401 C.civ.);
- încetarea regimului matrimonial [art. 385 alin. (2)
C.civ.] şi, dupǎ caz, lichi-darea acestuia și partajul bunurilor comune ale
soților.
Cu exceptia cererilor privitoare la exercițiul autorității
pǎrinteşti, stabilirea locuintei copiilor și stabilirea contribuției părinților
la cheltuielile de creştere,educare, învățătură și pregǎtire profesională a
copiilor și a celei privitoare la numele soților dupǎ divort, asupra cǎrora
instanța este obligată să se pronunte chiar în lipsa unei solicitǎri a pǎrților
[art. 918 alin. (2) şi (3) C.proc.civ., coroborat cu art. 396 şi, respectiv,
art. 383 C.civ.], formularea celorlalte cereri accesorii în cadrul procesului
de divort este facultativă pentru pǎrți, ceea ce înseamnǎ cǎse poate cere
rezolvarea acestor aspecte și prin acțiune separatǎ, dacǎ legea permite.
5.În
situația în care unul sau ambii soți și-au schimbat numele princǎsǎtorie,soțul
reclamant va trebui să solicite instanței să dispunǎ cu privire la numele pe
care fiecare dintre soți îl va purta dupǎ divort.
6.Exercițiul autoritǎții pǎrintești de cǎtre amnbii pǎrinți
în comun constituie regula instituitǎ de Codul civil în art. 397. Prin
excepție, unul dintre soti poate solicita exercițiul exclusiv al autorității
părintești, în cazul existentei unor motive întemeiate, având în vedere
interesul superior al copilului, în condițiile art. 398 C.civ.În aceasta
ipotezǎ, soțul care solicită exercițiul exclusiv al autorității părintești va
trebui sǎ facǎ dovada existentei respectivelor motive întemeiate.
7. În baza
art. 400 C.civ., soții se pot întelege cu privire la stabilirea locuinței
copilului dupǎ divort, întelegere pe care reclamantul o va arǎta în cerere
pentru ca instanța să o poatǎ verifica din punctul de vedere al respectării
interesului superior al copilului. În lipsa unei întelegeri, reclamantul
trebuie să solicite stabilirea locuinței copilului de către instanțá. Instanța
se vapronunța chiar şi din oficiu cu privire la acest aspect.
8.Prin
cererea de divort, soțul reclamant va solicita instanței sǎ stabileascǎ
sícontribuția fiecăruia dintre părinți la creșterea, educarea, învățătura și
pregătirea profesională a copiilor. Pǎrintele la care copiii vor locui își va
aduce aceastǎcontribuție în naturǎ. Celălalt părinte va contribui, de regulă,
în bani, pensia de întreținere fiind solicitată instanței de la introducerea
cererii de divort și pânǎ la majoratul fiecǎruia dintre copii. În cazul în
care, în perioada soluționării divorțului,copiii au stat cu ambii părinți sau
cu părintele la care nu vor locui și acesta a contribuit la cheltuielile
privind cresterea, educarea, învățătura și pregătirea lor profesionalǎ, pensia
de întreținere poate fi solicitată de la data pronuntǎrii hotǎrârii de divort.
9. Motivele de fapt. Se va menționa:
a) existența unei cǎsǎtorii
valabil încheiate între pǎrți;
b) existența unei separǎri în fapt
a soților de cel puțin doi ani;
c) dacǎ ambii soți sau numai unul dintre ei şi-au schimbat
numele de familie prin cǎsǎtorie, caz în care se va arăta dacă a intervenit
învoiala soților cu privire la păstrarea numelui dobândit prin căsătorie și
dupǎ divort sau, în lipsa învoielii,motivele temeinice pentru care se solicită
instanței să încuviințeze pǎstrarea numelui din căsătorie, dacă este cazul;
d) dacǎ s-au formulat și alte capete de cerere accesorii
divorțului, în afarăde cel referitor la nume, se vor menționa, după caz, fie
modalitățile în care au convenit soții sǎ fie soluționate aceste cereri, fie
împrejurǎrile de fapt necesare pentru soluționarea acestora.
10. Temeiul de drept
îl constituie dispozițiileart. 373 lit. c), art. 379 alin. (2),art. 383 C.civ.
coroborate cu art. 934 C.proc.civ. şi, dupǎ caz, art. 385, 389 și
396-402C.civ., coroborate cu art. 915 și 918 C.proc.civ. (în funcție de
capetele de cerere accesorii formulate, pot fi și alte temeiuri de drept).
11. Probe. Se vor prezenta:
a) înscrisuri,
fiind obligatorii certificatul de căsătorie în copie certificată pentru
conformitate cu originalul și, dacă este cazul, copii de pe certificatele de
naştere ale copiilor minori nǎscuți din cǎsǎtorie sau asimilați acestora,
precum si alte înscrisuri ce pot fi administrate, în condițiile legii, pentru
dovedirea pretențiilor formulate prin capetele de cerere accesorii;
b) martori,
pentru dovedirea separǎrii în fapt de cel puțin doi ani, precum si a situației
copiilor ori a pretențiilor formulate prin capetele de cerere accesorii;
c) raportul de anchetǎ
psihosocialǎ, ori de câte ori existǎ
copii minori din cǎsătorie sau asimilați acestora.
În funcție de probele solicitate, se vor avea în vedere
dispozițiile art. 194 lit. e)C.proc.civ.
12. Timbrajul.
Taxa judiciară de timbru este de 100 lei, potrivit art.15 lit.b)din O.U.G. nr.
80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Pentru capetele de cerere accesorii
neevaluabile în bani, taxa judiciarǎ de timbru este de 20 lei fiecare,cu
excepția celor care au ca obiect exercitarea autoritǎții pǎrinteşti, stabilirea
locuinței copiilor, stabilirea contribuției pǎrinților la cheltuielile de
crestere,educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, dreptul
părintelui de a avea legǎturi personale cu copilul și locuința familiei, care
sunt scutite implicit de plata taxei de timbru, în baza art. 15 lit. e) din
O.U.G. nr. 80/2013.
13. Instanța competentǎ:
a) teritorial -
este competentǎ instanța în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință
comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacăniciunul dintre
ei nu mai locuieste în circumscripția instanței în care se aflǎ cea din urmă
locuință comunǎ, judecǎtoria competentă este cea în circumscripția cǎreia își
are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliul în țarǎ și
instantele române sunt competente internațional, este competentă instanta în
circumscripția cǎreia își are domiciliul reclamantul, conform art. 914
C.proc.civ.(competență teritorială absolută).