1.Natura juridică. Este
o acțiune strict personală, prin care se solicită, de cǎtre unul dintre soți,
desfacerea căsătoriei din culpa celuilalt sot, atunci când, din cauza unor
motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate şi conti-nuarea
cǎsǎtoriei nu mai este posibilǎ. Este vorba despre un divort sancțiune, în care
culpa stǎ la originea desfacerii cǎsǎtoriei și are o importantă sporitǎ în
planul consecintelor patrimoniale ale acestuia. Cererea poate fi formulată
indiferent de durata căsătoriei și de existența copiilor din căsătorie sau
asimilați acestora.
2.Calitate procesuală activă are oricare dintre soți.
Divortul din culpă nu poate fi solicitat din culpa
exclusivă a soțului reclamant.În plus, divorțul nu poate fi admis nici dacǎ în
urma administrării probatoriului rezultǎ cǎ numai reclamantul este culpabil de
destrǎmarea cǎsǎtoriei, într-o astfel de situație cererea fiind respinsă ca
neîntemeiată [art. 933 alin. (3) C.proc.civ.].Cu toate acestea, divortul poate
fi solicitat și din culpa comunǎ a soților. În situația existenței unei
separǎri în fapt de cel putin 2 ani, reclamantul îşi poate asuma eşecul cǎsǎtoriei
solicitând divorțul din culpa sa exclusivă, în baza art. 379alin. (2) C.civ.
Sotul alienat sau debil mintal nepus sub interdicție poate
introduce acțiune de divort în momentele de luciditate, deoarece, altfel, ar
însemmna ca o incapacitate de exercițiu sǎ se transforme într-o incapacitate de
folosință". Dacă, ulterior introducerii acțiunii, sotul respectiv îsi
pierde luciditatea, acesta va putea fi repre-zentat de tutore.
3. Calitate procesuală pasivă are celǎlalt sot, despre care sotul reclamant retinde cǎ
este vinovat de vǎtămarea gravă a raporturilor dintre soti, care face mposibilă
continuarea căsătoriei.
Când sotul-pârât este alienat sau debil mintal pus sub
interdicție, el va figura a proces ca pârât, dar va fi reprezentat de tutorele
sǎu.
4. Obiectul actiunii. Capătul principal de cerere
privește desfacerea căsǎto-iei din culpa unuia dintre soți sau din culpa comună
a acestora.
Accesoriu divortului se pot formula, după caz, următoarele
capete de cerere art. 918 C.proc.civ.):
- stabilirea numelui pe care îl va purta după divort sotul
care si-a schimbat umele prin cǎsǎtorie (art. 383 C.civ.);
- obligarea pârâtului la plata
unor despǎgubiri (art. 388 C.civ.);
- obligarea pârâtului la plata cǎtre reclamant a unei
prestații compensatori art. 390 C.civ.);
- stabilirea pensiei de
întretinere între foştii soți (art. 389 C.civ.);
- exercitarea autoritǎții pǎrintesti în privința copiilor
născuți din căsătoria soților iau asimilati acestora (art. 396 coroborat, dupǎ
caz, cu art. 397-399 C.cív.);
- stabilirea locuintei copiilor
(art. 396 coroborat cu art. 400 C.civ.);
- stabilirea contribuției pǎrinților la cheltuielile de
creștere, educare, învǎțǎturǎji pregǎtire profesională a copiilor (art. 396
coroborat cu art. 402 C.civ.);
- stabilirea modalitǎților de exercitare a legǎturilor
personale ale părintelui ieparat de copii cu aceştia (art. 396 coroborat cu
art. 401 C.civ.);
- atribuirea beneficiului contractului de locațiune sau a
folosinței spațiului ce a constituit locuința familiei până la rǎmânerea
definitivă a hotărârii de partaj (art. 324 C.civ.);
- încetarea regimului matrimonial [art. 385 alin (2)
C.civ.] şi, dupǎ caz, lichi-darea acestuia și partajul bunurilor comune ale
soților.
Cu excepția cererilor privitoare la exercițiul autoritǎții
pǎrinteşti, stabilirea locuínței copiilor şi stabilirea contribuției pǎrinților
la cheltuielile de crestere,educare, învățătură și pregǎtire profesionalǎ a
copiilor, precum și a celei privitoare la numele soților dupǎ divort, asupra
cǎrora instanța este obligatǎ sǎ se pronunte chíar în lipsa unei solicitǎri a
pǎrților [art. 918 alin. (2) și (3) C.proc.civ., coroborat eu art. 396 şi,
respectiv, art. 383 C,civ.], formularea celorlalte cereri accesorli in cadrul
procesului de divort este facultativă pentru pǎrți, ceea ce înseamnă cǎ se
poate cere rezolvarea acestor aspecte și prin acțiune separatǎ, dacǎ legea
permite.
5. În
situatia în care unul sau ambii soți si-au schimbat numele prin cāsătorie,sotul
reclamant va trebui sǎ solicite instanței să dispună cu privire la numele pe
care fiecare dintre soți îl va purta după divorț. Dacă dorește încuviințarea
pǎstrǎri numelui, în lipsa acordului celuilalt sot va trebui să indice motivele
temeinice in acest sens, justificate de interesul său sau de interesul superior
al copilului,
6. Sotul nevinovat poate solicita obligarea celui vinovat
exclusiv de destrǎ-marea raporturilor de familie la plata unor despǎgubiri care
să acopere prejudicial suferit prin desfacerea cǎsǎtoriei, în baza art. 388
C.civ. Acesta nu trebuie confundat cu prejudiciul produs soțului inocent de
cǎtre celǎlalt sot anterior formulării cererii de divorț și fără legătură cu
aceasta, care constituie doar motive de divort.
7. Sotul
nevinovat poate solicita, de asemenea, obligarea celui vinovat exclusiv de
destrǎmarea raporturilor de familie la o prestatie compensatorie care sǎ
diminueze un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina în
condițiile de viață ale celui care o solicitǎ, în baza art. 390 C.civ., în
cazul în care cǎsătoria a durat cel puțin 20 de ani. Aceasta poate fi
solicitată sub forma unei rente viagere, a unei sume globale sau în natură.
Perioada pentru care poate fi solicitată poate fi limitată sau nelimitatǎ.
8. Exercițiul autoritǎții pǎrintesti de cǎtre ambii pǎrinți
în comun constituie regula instituită de Codul civil în art. 397. Prin
excepție, unul dintre soti poate soli-cita exercițiul exclusiv al autoritǎții
pǎrintesti în cazul existentei unor motive înte-meiate, având în vedere
interesul superior al copilului, în condițiile art. 398 C.civ.În aceasta
ipotezǎ, soțul care solicită exercițiul exclusiv al autorității pǎrintești
va.trebui să facă dovada existenței respectivelor motive întemeiate.
9. În baza
art. 400 C.civ., soții se pot întelege cu privire la stabilirea locuinței
copilului dupǎ divort, întelegere pe care reclamantul o va arǎta în cerere
pentru ca instanța sǎ o poată verifica din punctul de vedere al respectării
interesului superior al copilului. În lipsa unei întelegeri, reclamantul
trebuie sǎ solicite stabilirea locuinței copilului de cǎtre instanță. Instanța
se va pronunța chiar și din oficiu cu privire la acest aspect.
10. Prin cererea de divort, sotul reclamant va solicita
instanței sǎ stabileascǎ şi contribuția fiecăruia dintre pǎrinți la creșterea,
educarea, învățǎtura și pregǎtirea profesionalǎ a copiilor. Pǎrintele la care
copiii vor locui îsi va aduce aceastǎcontribuție în natură. Celǎlalt pǎrinte va
contribui, de regulǎ, în bani, pensia de întretinere fiind solicitată instanței
de la introducerea cererii de divort și până la majoratul fiecǎruia dintre
copii. În cazul în care, în perioada soluționǎrii divorțului,copiii au stat cu
ambii pǎrinți sau cu pǎrintele la care nu vor locui și acesta a contribuit la
cheltuielile privind cresterea, educarea, învǎțǎtura și pregǎtirea lor
profesionalǎ, pensia de întreținere poate fi solicitată de la data pronunțǎri
hotǎrârii de divort.
11. La
divorțul din culpǎ, reclamantul poate solicita obligarea pârâtului la plata
cheltuielilor de judecată.
12. Motivele de fapt. Se va mentiona:
a) existenta unei cǎsǎtorii
valabil încheiate între parti;
b) existenta unor motive temeinice care au condus la
vǎtămarea gravă a raporturilor dintre soți care face imposibilǎ continuarea
cǎsătoriei;
c) dacǎ ambii soți sau numai unul dintre ei și-au schimbat
numele de familie prin cǎsǎtorie, caz în care se va arǎta dacă a intervenit
învoiala soților cu privier la pǎstrarea numelui dobândit prin cǎsătorie și
dupǎ divort sau, în lipsa învoielii,motivele temeinice pentru care se solicitǎ
instanței să încuviințeze păstrarea numelui din cǎsǎtorie, dacă este cazul;
d) dacǎ s-au formulat și alte capete de cerere accesorii
divorțului, în afarăde cel referitor la nume, se vor menționa, după caz, fie
modalitățile în care au convenit soții sǎ fie soluționate aceste cereri, fie
împrejurǎrile de fapt a cǎror cunoastere este necesară pentru soluționarea
acestora.
13. Temeiul de drept
îl constituie dispozițiile art. 373 lit. b), art. 379, 383C.civ. coroborate cu
art. 933 C.proc.civ. și, dupǎ caz, art. 383, 389, 390 și 396-402C.civ.,
coroborate cu art. 915 si 918 C.proc.civ. (în funcție de capetele de cerere
accesorii formulate, pot fi și alte temeiuri de drept).
14. Probe. Se vor prezenta:
a) înscrisuri,
fiind obligatorii certificatul de căsǎtorie în copie certificată pentru
conformitate cu originalul și, dacă este cazul, copii de pe certificatele de
naștere ale copiilor minori nǎscuți din căsătorie sau asimilați acestora,
precum și alte înscrisuri ce pot fi administrate, în condițiile legii, pentru
dovedirea pretențiilor formulate prin capetele de cerere accesorii;
b) interogatoriul
pârâtului, peaspectul faptelor sale
personale care privesc împrejurǎrile de fapt relevante pentru soluționarea
cauzei;
c) martori,
pentru dovedirea existenței motivelor temeinice care au condus la vǎtǎmarea
gravǎ a raporturilor dintre soți și care face imposibilă continuarea
cǎsǎtoriei, precum și a situației copiilor ori a pretențiilor formulate prin
capetele de cerere accesorii;
d) raportul de anchetǎ
psihosocialǎ, ori de câte ori existǎ
copii minori din cǎsǎtorie sau asimilați acestora.
În funcție de probele solicitate se vor avea în vedere
dispozițiile art. 194 lit. e)C.proc.civ.
15. Timbrajul.
Taxa judiciarǎ de timbru este de 100 lei, potrivit art. 15 lit. b)din O.U.G.
nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Pentru capetele de cerere
accesorii neevaluabile în bani, taxa judiciarǎ de timbru este de 20 lei
fiecare,cu exceptia celor care au ca obiect exercitarea autoritǎții pǎrinteşti,
stabilirea locuintei copiilor, stabilirea contribuției părinților la
cheltuielile de crestere,educare, învǎțǎturǎ și pregǎtire profesionalǎ a
copiilor, dreptul pǎrintelui de a avea legǎturi personale cu copilul și
locuința familiei, care sunt scutite implicit de plata taxei de timbru, în baza
art. 15 lit, e) din O.U.G. nr. 80/2013.
16. Instanța competentǎ:
a) teritorial -
este competentǎ instanta în circumscripția căreia se aflǎ cea din urmǎ locuințǎ
comună a soților. Dacǎ soții nu au avut locuință comună sau dacăniciunul dintre
ei nu mai locuieste în circumscripția instanței în care se aflǎ cea din urmǎ
locuință comunǎ, judecǎtoria competentǎ este cea în circumscriptia cǎreia își
are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliul în tarǎ și instanțele
române sunt competente international, este competentǎ instanta în
circumscripția cǎreia își are domiciliul reclamantul, conform art. 914
C.proc.civ.(competență teritorială absolută);
b) material -
instanța competentă este judecătoria, conform art. 94 alin. (1)lit. a)
C.proc.civ.