1.Natura juridicǎ. Este
o acțiune personală, stabilirea exercițiului autorității pǎrintești și a
locuinței copilului de către instanța de tutelă fiind necesare ori de câte ori părinții
care nu locuiesc împreună nu se înțeleg cu privire la creșterea și educarea
copilului.
Mentionǎm cǎ, în privința copiilor minori din cǎsătorie,
această mǎsurǎ se poate cere și pe cale de ordonanță presedințială pe tot
timpul procesului de divort, conform art. 919 C.proc.civ.
2. Calitate procesuală activă
(reclamant) are oricare dintre părinți.
3.Calitate procesualǎ pasivă (pârât) are celǎlalt pǎrinte,
care nu a promovat actiunea.
4. Motivele de fapt. Se va mentiona:
a) situația concretǎ a copiilor, în raport de
care se justificǎ admisibilitatea acțiunii de stabilirea a mǎsurilor privind
situația acestora, respectiv: dacǎ s-au nǎscut în timpul căsătoriei părților și
acestea au divorțat, iar la divort nu s-a dispus asupra acestor mǎsuri; dacă
s-au născut din afara căsătoriei și au filiația stabilitǎfațǎ de ambii pǎrinți;
dacă s-au nǎscut după desfacerea, declararea nulității sau anularea cǎsǎtoriei
pǎrților, dar au fost concepuți în timpul căsătoriei, iar nasterea a avut loc
înainte ca mama sǎ intre într-o nouǎ cǎsătorie; dacă au fost copii adoptați și
adopția a fost desfǎcută sau desființată, iar în urma acestei mǎsuri pǎrinții
fireşti au redobândit drepturile pärintești, dar nu mai locuiesc împreună;
b) faptul cǎ
pǎrinții nu locuiesc împreunǎ și nu se înțeleg cu privire la modul în care va exercita autoritatea pǎrinteascǎ
şi/sau la locuinta copiilor;
c) conditiile pe
care fiecare dintre pǎrinți le oferǎ pentru cresterea și educarea copiilor și legǎturile afective dintre
fiecare pǎrinte și copii, disponibilitatea fiecǎrui pǎrinte de a se ocupa de copii și de a colabora cu celǎlalt în privința
creşterii și educǎrii copiilor;
d) vârsta copiilor, întrucât, dacă au împlinit 10
ani, este obligatorie audierea lor în instanțǎ.
5.Temeiul de drept îl constituie dispozițiile art.
505 coroborat cu art. 399şi 400 C.civ., art. 162 din Legea nr. 272/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completǎrile
ulterioare și astfel cum a fost modificatǎ prin Legea nr. 257/2013.
Pentru cererea accesorie privind pensia de întreținere,
temeiul de drept îl constituie dispozitiile art. 402 C.civ.
6.Probe:
a) înscrisuri -
obligatoriu certificatele de nastere ale minorilor si orice alte înscrisuri de
naturǎ sǎ dovedeascǎ condițiile materiale si garanțiile morale oferite de
reclamant/ă și de pârât/ă pentru creșterea și educarea minorilor, ca de exemplu
acte ce atestǎ deținerea unei locuinte în proprietate sau cu chirie,veniturile
din muncǎ, caracterizarea de la locul de muncǎ etc.;
b) interogatoriul
pârâtului/pârâtei - pe aspectul
condițiilor materiale si al garantiilor morale pe care le poate oferi
minorilor;
c) martori - pe
aspectul condițiilor morale si materiale de care dispun pǎrinții şi al
legǎturilor lor afective cu copii;
d) anchetǎ
psihosocialǎ ladomiciliile ambilor pǎrinți - pe aceleași aspecte ca si cele ce se tind a fi dovedite cu martori.
În funcție de probele solicitate se vor avea în vedere
dispozițiile art. 194 lit. e)C.proc.civ.
7.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru este de 20 lei pentru fiecare
capǎt de cerere, potrivit art. 15 lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru.
8. Instanța competentǎ:
a) teritorial -
competența aparține instanței de la domiciliul pârâtului, potrivit dreptului
comun [art. 107 alin. (1) C.proc.civ.];
b) material -
competenta aparține instanței de tutelǎ, în baza art. 265 C.civ.,aceasta fiind
judecǎtoria [art. 94 pct. 1 lit. a) C.proc.civ.].