1.Natura juridicǎ. Este
o acțiune personalǎ, în reclamație de stare civilǎ, ce are ca obiect
determinarea legăturii de filiație dintre copilul din afara cǎsǎtoriei și tatăl
sǎu și poate fi formulatǎ atunci când tatǎl nu îl recunoaste pe copil prin
oricare dintre formele prevǎzute de lege.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilirea filiației (...)
este supusǎ dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevǎzute de acesta
numai în cazul copiilor nǎscuți după intrarea lui în vigoare - 1 octombrie
2011.
2.Calitate procesuală activă (reclamant) are copilul nǎscut
în afara cǎsǎtoriei. În cazul în care copilul nu a împlinit vârsta de 14 ani,
acțiunea va fi pornitǎ în numele sǎu de mama sa, chiar dacă este minorǎ, iar în
absența acesteia de alt reprezentant legal, iar dacǎ copilul are între 14 şi 18
ani va fi asistat de părinte sau alt ocrotitor legal. Mama copilului poate
introduce acțiunea doar în calitate de reprezentant legal al acestuia.
În cazul în care copilul este decedat, acțiunea poate fi
pornită sau, după caz,continuatǎ și de mostenitorii acestuia, în condițiile
legii.
Procurorul poate porni acțiunea în
temeiul art. 92 alin. (1) C.proc.civ.
Dreptul la actiune nu se prescrie în timpul vieții
copilului. Dacǎ, însǎ, copilul a decedat înainte de a introduce acțiunea,
mostenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului.
3.Calitate procesuală pasivă (pârât) are pretinsul tatǎ, iar
dacǎ acesta a decedat, mostenitorii lui". În caz de plurium concubentium este
posibilǎchemarea în judecată a tuturor bărbaților cu care mama copilului a
întreținut relații sexuale în perioada concepției.
4.Obiectul cererii. Prin
actiunea în stabilirea paternitǎții se urmǎreste dovedirea faptului că pârâtul
(sau autorul pârâtului, dacă acesta este mostenitor)este tatăl copilului
reclamant.
Totodatǎ, în cadrul acestei acțiuni se va solicita ca instanța
sǎ dispunǎ cu privire la mǎsurile care privesc situația copilului, respectiv:
exercițiul autoritǎții pǎrinteşti, stabilirea locuinței copilului, contributia
la cheltuielile de crestere,educare, învățătură și pregătire profesională ale
copilului. În cazul în care pǎrțile s-au înteles cu privire la unul sau mai
multe dintre aceste aspecte, instanta va verifica dacǎ înțelegerea lor
corespunde interesului superior al copilului. Dacǎpǎrțile nu solicitǎ, instanța
va soluționa aceste capete de cerere din oficiu, în baza art. 438 C.civ.
Tot în cadrul acestei actiuni, mama copilului poate cere
pretinsului tatǎdespǎgubiri cuprinzând jumătate din:
- cheltuielile nasterii şiale
lehuziei;
- cheltuielile fǎcute cu
întreținerea ei în timpul sarcinii și în perioada de lehuzie.
Aceste despǎgubiri pot fi solicitate de mamă și pe cale
separatǎ, în termen de trei ani de la nasterea copilului, dar numai dacă a
formulat și acțiune de stabilire a paternitǎții.
5.Motivele de fapt. Se va menționa:
a) faptul cǎ
reclamantul s-a nǎscut în afara cǎsǎtoriei și are filiația stabilitǎnumai fațǎ de
mamǎ sau faptul cǎ el s-a născut din
căsătorie, dar a pierdut calitatea de copil
din cǎsǎtorie prin efectul unei hotǎrâri judecǎtoreşti de tǎgadǎde paternitate;
b) data naşterii copilului, pentru a se evidenția cǎ are sau nu capacitate de
exercițiu, necesarǎ pentru a promova singur acțiunea;
c) dacǎ mama a
conviețuit cu pretinsul tatǎ în perioada timpului legal al concepțiunii, în caz afirmativ urmând a
se preciza momentul de la care a început și cel în care a încetat conviețuirea,
pentru aplicarea prezumției filiației fațǎ de pretinsul tatǎ, în condițiile
legii [art. 426 alin. (1) C.civ.];
d) împrejurǎrile
care justifică purtarea de cǎtre copil a numelui tatǎlui, dacǎprin acțiune
s-a cerut și încuviințarea purtării numelui tatălui;
e) aspecte care justifică luarea mǎsurilor privitoare la copil în forma
cerutǎprin cerere, potrivit interesului său superior;
f) date despre veniturile
pârâtului, în vederea stabilirii
contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură.
6.Temeiul de drept îl reprezintǎ dispozițiile art.
408 coroborat cu art. 424-428C.civ.
7.Probe:
a) înscrisuri -
obligatoriu va trebui depus certificatul de nastere al copilului și,dacǎ este
cazul, hotărârea judecǎtorească de tăgada de paternitate în baza cǎreia copilul
a devenit din afara cǎsǎtoriei, precum și, după caz, orice înscrisuri de natură
să dovedească conviețuirea mamei copilului cu pretinsul tată în perioada concepției
și dupǎ naștere și, dacǎ este cazul, prestarea întreținerii pentru copil de
cǎtre pârât pânǎ la data introducerii cererii (de exemplu corespondența dintre
mama copilului și pârât, mandate postale de trimitere periodică a unor sume de
bani mamei copilului etc.) ori cheltuielile fǎcute de mamǎ care vor fi avute în
vedere la stabilirea despǎgubirilor, dacă au fost solicitate;
b) interogatoriul
pârâtului - pe aspectul calității
sale de tată al copilului. De menționat cǎ, dacă pârâtul recunoaste la
interogatoriu cǎ este tatăl copilului,nicio altǎ probǎ nu se va mai administra,
paternitatea urmând a se stabili prin recunoaștere voluntarǎ1);
c) martori - pe
aspectul conviețuirii pârâtului cu mama copilului în perioada de concepție, în
vederea aplicării prezumției filiației față de pretinsul tatǎ;
d) expertizǎ medico-legalǎ ADN - pentru a dovedi cu caracter de certitudine legǎtura de
filiație dintre copil și pârât;
e) raportul de anchetǎ
psiho-socialǎ, în vederea stabilirii
interesului superior al copilului în luarea mǎsurilor care privesc situația sa.
În funcție de probele solicitate se vor avea în vedere
dispozitiile art. 194 lit. e)C.proc.civ.
8. Timbrajul.
Pentru capǎtul de cerere principal, taxa judiciarǎ de timbru este de 20 lei,
potrivit art. 15 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de
timbru. Pentru numele copilului, exercițiul autorității pǎrintești, stabilirea
locuinței copilului, contribuția pǎrinților la cheltuielile de creștere,
educare, învǎțǎturǎ şi pregǎtire profesionalǎ a copilului taxa de timbru este
de 20 lei pentru fiecare capǎt de cerere. Capătul de cerere privind obligarea
pârâtului la despăgubiri se taxeazǎ potrivit art. 3 alin (1) din acelaşi act
normativ.
9. Instanta competentǎ:
a) teritorial -
competența aparține instanței de la domiciliul pârâtului, potrivit dreptului
comun [art. 107 alin. (1) C.proc.civ.];
b) material -
competenta aparține instanței de tutelǎ, în baza art. 265 C.civ.,aceasta fiind
judecătoria [art. 94 pct. 1 lit. a) C.proc.civ.].