Actiune în tǎgada paternitǎții

1.Natura juridicǎ. Este o acțiune personală ce are ca obiect rǎsturnarea prezumției legale de paternitate în cazurile în care este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, tǎgǎduirea paternitǎții (...) este supuusǎ dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevǎzute de acesta numai în cazul copiilor nǎscuți dupǎ intrarea lui în vigoare - 1.10.2011.

2. Calitate procesualǎ activǎ (reclamant) are fie sotul mamei copilului,fie mama, fie tatǎl biologic sau copilul conceput ori nǎscut în timpul cǎsǎtoriei [art. 429 alin. (1) C.civ.], care va sta în proces personal dacǎ are vârsta între 14 și 18 ani, fiind asistat de mamǎ sau tutore si prin reprezentant legal(care poate fi mama copilului sau un tutore, chiar ad-hoc), dacǎ are vârsta sub 14 ani.

Totodatǎ, acțiunea poate fi pornită sau, dupǎ caz, continuată de mostenitorii acestora, în condițiile legii [art. 429 alin. (1) C.civ.]. De asemenea, în cazul în care titularul este pus sub interdicție, acțiunea va putea fi pornitǎ de tutore, iar în lipsǎ, de un curator numit de instanța judecǎtoreascǎ [art. 429 alin. (3), respectiv art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (3) şi art. 433 alin. (3) C.civ.].

În funcție de titularul actiunii vor fi socotite și termenele de prescripție a dreptului la acțiune, care sunt:

- pentru sotul mamei: termenul de 3 ani, care curge fie de la data la care a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat cǎprezumtia nu corespunde realitǎții. Acest termen nu curge împotriva soțului pus sub interdicție judecǎtoreascǎ, el putând introduce cererea în termen de 3 ani de la data ridicǎrii interdicției, dacǎ acțiunea nu a fost introdusă de tutore (art. 430 C.civ.);

- pentru mamǎ: termenul de 3 ani, care curge de la data naşterii copilului [art. 431 alin. (1) C.civ.];

- pentru copil și tatǎl biologic dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții fiecǎruia dintre acestia [art. 433 alin. (2), respectiv art. 432 alin. (2) C.civ.].

Moştenitorii fiecǎruia dintre titularii acțiunii pot formula cererea în termen de un an de la decesul autorului lor.

3.Calitatea procesuală pasivă aparține unor persoane diferite în funcție de titularul actiunii.

Astfel, dacă acțiunea este introdusă de soțul mamei, pârât este copilul, care va sta în proces personal dacǎ are vârsta între 14 și 18 ani, fiind asistat de mamăsau tutore şi prin reprezentant legal (care poate fi mama copilului sau un tutore,chiar ad-hoc), dacǎ are vârsta sub 14 ani. Dacă copilul este decedat, acțiunea se pornește împotriva mamei sale și, dacă este cazul, a altor moștenitori ai sǎi [art. 429 alin. (2) C.civ.].

Dacă cererea este formulată de mamă sau de copil, pârât este soțul mamei,iar dacǎ acesta este decedat, mostenitorii acestuia [art. 429 alin. (4) C.civ.].

Dacǎ reclamant este tatăl biologic, calitate procesuală pasivă au soțul mamei și copilul, respectiv, mostenitorii acestora în cazul în care sunt decedați [art. 429alin. (5) C.civ.].

Pǎrinții şi copilul vor fi citați în proces, conform art. 436 C.civ., în toate cazurile în care nu au calitatea de reclamant sau de pârât.

4.Obiectul actiunii îl constituie constatarea de cǎtre instanță a faptului cǎ tatǎl copilului nu este soțul mamei. Alături de capătul principal, pot exista și capete de cerere accesorii privitoare la:

- schimbarea numelui copilului, atunci când copilul a luat numele tatălui prezumat, la data naşterii acestuia, pǎrinții având nume diferite;

- în cazul acțiunii introduse de tatǎl biologic, care implicǎ și stabilirea filiației fatǎ de reclamant, instanța se va pronunța si cu privire la numele copilului,exercițiul autoritǎții pǎrintesti, stabilirea locuinței copilului, stabilirea contribuției pǎrinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesionalăa acestuia și, la cerere, modul de realizare a relațiilor personale între pǎrintele cu care copilul nu locuieste și acesta.

5. Motivele de fapt. Se va mentiona:

a) existentța unei cǎsǎtorii valabil încheiate între mama şi tatǎl prezumat al copilului, la data naşterii/concepțiunii acestuia;

b) data naşterii copilului a cǎrui paternitatese tǎgǎduieşte, pentru a evidenția cǎ acesta s-a născut din căsătorie, a fost conceput în timpul căsătoriei, astfel cǎ,prin aplicarea prezumției legale de paternitate prevǎzute de art. 414 C.civ., copilul şi-a stabilit paternitatea fațǎ de reclamant, ca sot al mamei;

c) data la care titularul actiunii - sotul mamei - a cunoscut cǎ este prezumat tatǎ al copilului sau a aflat cǎ prezumția nu corespunde realitǎții, pentru a se evi-denția cǎ acțiunea a fost promovată în termenul de prescripție prevǎzut de lege;

d) împrejurǎrile de naturǎ sǎ rǎstoarne prezumția legalǎ de paternitate ce opereazǎ în favoarea soțului mamei, respectiv cele datorită cǎrora este cu neputințǎ ca reclamantul să fie tatăl copilului nǎscut/conceput din căsătoria sa.În acest sens, reclamantul poate invoca, de exemplu, imposibilitatea sa fizicǎde a procrea (spre exemplu din cauza impotentei sexuale), imposibilitatea de coabitare cu mama copilului în perioada de concepție aacestuia din diverse cauze (executarea unei pedepse privative de libertate, plecarea sa într-o misiune în strǎinǎtate, suportarea unei intervenții chirurgicale, suferirea unui accident etc.), imposibilitatea moralǎ de coabitare a soților în perioada de concepție a copilului, datoratǎ unor neîntelegeri grave între ei (de pildă acțiunea de divort era pe rolul instanței de judecatǎ) etc.

6. Temeiul de drept este dat de dispozițiile art. 429 și urm. (în funcție de titularul acțiunii).

7. Probe:

a) înscrisuri-certificatul de naștere al copilului, certificatul de căsătorie al recla-mantului și al mamei copilului și, eventual, dacă s-a pronunțat divorțul acestora,