1.Natura
juridicǎ. Este o acțiune personalǎ princare
se urmǎreste înlǎturarea legǎturii de filiație care a fost anterior stabilitǎ
printr-o recunoastere neconforrra cu realitatea.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în
aplicare a Legi nr. 287/2009 privind Codul civil, (...) orice actiune
privitoare la filiație este supusãdispozițiilor Codului civil și produce
efectele prevăzute de acesta numai în cazil copiilor născuți după intrarea lui
în vigoare - 1.10.2011.
2.Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană
interesată,respectiv copilul recunoscut, moştenitorii copilului recunoscut,
mama copiluh recunoscut, bărbatul care a fǎcut recunoasterea, mostenitorii
acestuia, pretirsul tatǎ biologic al aceluiasi copil, mostenitorii acestuia,
precum si procurorul in temeiul art. 92 alin. (1) C.proc.civ.1)
3.Calitatea procesualǎ pasivǎ (pârât) diferǎ în funcție de
titularul acțiunii.Astfel, dacǎ acțiunea este pornită de copilul recunoscut sau
de moştenitorii acestuia, calitate procesuală pasivă are titularul
recunoasterii de paternitate contestate sau, dupǎ caz, mostenitorii acestuia;
dacǎ acțiunea este pornităde mama copilului recunoscut, în nume propriu,
calitate procesuală pasivăare titularul recunoasterii contestate sau, dupǎ caz,
moştenitorii acestuia şi copilul recunoscut; dacǎacțiunea a fost pornitǎ de
titularul recunoasterii sau de mostenitorii acestuia, calitate procesuală
pasivă are copilul recunoscut sau,după caz, mostenitorii acestuia; dacă
actiunea este pornită de pretinsul tatǎbiologic, calitate procesuală pasivă are
copilul sau mostenitorii acestuia și titu- larul recunoasterii contestate
sau, după caz, mostenitorii lui; dacă acțiunea a fost pornită de procuror are
calitate procesuală pasivǎ copilul sau moștenitorii acestuia și titularul
recunoasterii contestate sau moştenitorii lui.
În funcție de cadrul procesual stabilit de reclamant,
potrivit art. 436 C.civ.,pǎrinții și copilul vor fi citați în toate cauzele
referitoare la filiație, chiar si atunci când nu au calitatea de reclamant sau
pârât.
4.Motivele de fapt. Se va menționa:
a) împrejurǎrile din
care rezultǎ cǎ recunoasterea de paternitate contestatǎnu corespunde adevǎrului, de exemplu faptul că titularul recunoașterii era, din
motive medicale, în imposibilitate fizicǎ de a procrea, cǎ nu era în tară în
perioada de concepție a copilului recunoscut, că era în imposibilitate morală
de a procrea cu mama copilului recunoscut datoritǎ gravelor neîntelegeri dintre
ei în perioada de concepție a copilului etc.;
b) numele pe care îl
purta copilul înainte de recunoasterea de paternitate contestatǎ.
5. Temeiul de drept
îl constituie dispozițiile art. 420 C.civ. coroborat cu art. 421 C.civ.
6. Probe: Potrivit
art. 420 alin. (2) C.civ., atunci când acțiunea este pornită de celǎlalt
pǎrinte, de copilul recunoscut sau de descendenții acestuia, sarcina probei
este rǎsturnatǎ, în sensul cǎ dovada paternității revine autorului
recunoaşterii sau moştenitorilor sǎi, care trebuie sǎ dovedească realitatea
paternității stabilite prin recunoastere, poziția lor fiind similarǎ cu aceea a
reclamantului din acțiunea în stabilirea paternitǎții copilului din afara
căsătoriei1).
Probele care pot fi administrate pentru stabilirea
faptului cǎ recunoasterea de filiație nu corespunde adevărului sunt cele
prevăzute de art. 421 C.civ.,respectiv:
a) expertizǎ
medico-legalǎ de stabilire a filiației (de regulǎ, expertizǎ ADN)
-pentru a dovedi cu caracter de certitudine cǎ titularul recunoașterii nu
este tatǎl copilului recunoscut;
b) în cazul imposibilitǎții efectuǎrii expertizei poate fi
administrat orice mijloc de probǎ, inclusiv cele care dovedesc posesia de stat.
Dovada filiației nu se poate face prin administrarea probei cu martori decât
atunci când există înscrisuri care fac demnǎ de crezare acțiunea formulatǎ
[art. 421 alin. (3) C.civ.].
Situația premisǎ, care priveste stabilirea cadrului
procesual este doveditǎ prin administrarea urmǎtoarelor probe:
- actul care conține recunoasterea de paternitate
contestatǎ (care poate fi declarația dată la serviciul de stare civilă, odatǎ
cu înregistrarea naşterii copilului sau ulterior, un înscris autentic sau un
testament, în oricare din formele prevǎzute de lege pentru acesta);
- certificatul de nastere al
copilului recunoscut.
7. Timbrajul.
Taxa judiciarǎ de timbru este de 20 lei, conform art. 15 lit. f) din O.U.G. nr.
80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
8. Instanta competentǎ:
a) teritorial -
competența aparține instanței de la domiciliul pârâtului, potrivit dreptului
comun [art. 107 alin. (1) C.proc.civ.];
b) material -
competența apartine instanței de tutelǎ, în baza art. 265 C.civ.,aceasta fiind
judecătoria [art. 94 pct. 1 lit. a) C.proc.civ.].