1.Natura juridică. Este
o acțiune personală, constituind mijlocul procedural prin care se poate adapta
cuantumul sau forma prestației compensatorii stabilite prin hotǎrârea de divort
în sarcina soțului din a cǎrui culpă exclusivă a fost desfǎcută cǎsǎtoria, în
beneficiul soțului nevinovat, ori de câte ori se modifică în mod semnificativ
mijloacele debitorului și resursele creditorului.
Astfel, cuantumul prestatiei compensatorii stabilite sub
forma unei rente viagere poate fi mǎrit sau micsorat în funcție de schimbările
intervenite în situația patrimonialǎ a debitorului sau creditorului acestei
obligatii. De asemenea,prestația compensatorie stabilitǎ în naturǎ poate fi
transformatǎ în rentă viageră(obligație periodicǎ sub forma unei sume de bani)
ori invers, o rentǎ viagerǎacordatǎ cu acest titlu poate fi transformatǎ într-o
prestație compensatorie în naturǎ (de exemplu, sub forma uzufructului unui
imobil).
2.Calitate procesuală activă (reclamant) pot avea fie
debitorul, fie creditorul prestatiei compensatorii, în funcție de solicitarea
formulată prin acțiune; dacă se solicitǎ micsorarea prestației compensatorii,
reclamant va fi fostul sot debitor al prestației compensatorii, iar dacă se
solicită mǎrirea cuantumului prestației, cererea va fi formulatǎ de creditorul
acesteia. Schimbarea formei prestației compensatorii din bani în naturǎ sau
invers poate fi cerutǎ de oricare dintre fostii soți.
În cazul în care fostul sot care este creditorul
prestației compensatorii s-a recǎsǎtorit, el nu mai poate formula această
acțiune, prestația compensatorie încetând la data încheierii cǎsǎtoriei,
potrivit dispozițiilor art. 395 C.civ.
3. Calitate procesualǎ pasivǎ (pârât) poate avea creditorul sau debitorul prestatiei
compensatorii, în funcție de solicitarea făcută prin cererea de chemare în
judecatǎ.
4.Obiectul cauzei îl
reprezintǎ modificarea prestației compensatorii datorate de fostul sot culpabil
de divort celui care, prin desfacerea cǎsǎtoriei, a suferit un dezechilibru
semnificativ în privința condițiilor sale de trai.
5. Motivele de fapt. Se va menționa:
a) calitatea reclamantului de fost
soț al pârâtului;
b) faptul cǎ
prin hotǎrârea de divort a fost
stabilitǎ prestația compensatorie a cǎrei modificare se solicită;
c) schimbarea împrejurǎrilor, care face necesară
modificarea prestației com-pensatorii;
d) date despre mijloacele
debitorului prestației și resursele creditorului, locul de muncǎ și veniturile
părților/pârâtului, sau, după caz, bunurile acestuia.
6.Temeiul
de drept îl constituie dispozițiile art. 390 și 394 C.civ
7. Probe:
a) înscrisuri -
obligatoriu hotǎrârea de divort, precum și orice alte înscrisuri de naturǎ sǎ
dovedească resursele pârâtului, precum și situația reclamantului;
b) orice alt mijloc
de probǎ pe care partea îl solicitǎ pentru a dovedi mijloacele
debitorului şi ale creditorului prestației compensatorii.
În funcție de probele solicitate se vor avea în vedere
dispozițiile art. 194 lit. e)C.proc.civ.
8. Timbrajul.
Taxa judiciarǎ de timbru este de 50 lei, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. d)
din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
9. Instanta competentǎ:
b) material -
competența apartine instanței de tutelǎ, în baza art. 265 C.civ.,aceasta fiind
judecǎtoria [art. 94 pct. 1 lit. a) C.proc.civ.];
a) teritorial -
competenta aparține instanței de la domiciliul pârâtului, potrivit dreptului
comun [art. 107 alin. (1) C.proc.civ.].