1.Natura juridică.
Plângerea prealabilă este încunoștințarea făcută organelor competente de cǎtre
partea vătămată, despre comiterea unei infracțiuni de către o persoană fizică
sau juridică, pentru ca aceasta să fie judecată și sancționatǎpotrivit legii,
constituind în același timp o condiție indispensabilă fără de care nu se poate
pune în miscare acțiunea penalǎ.
Plângerea prealabilǎ este obligatorie pentru anumite fapte
prevăzute de lege.Organul de urmǎrire penală nu poate începe urmărirea penală
fără a fi sesizat cu Plângere prealabilǎ în cazul infracțiunilor de: lovirea
sau alte violente, vǎtǎmare corporală din culpǎ, violare de domiciliu,
divulgarea secretului profesional, viol în forma tip, gestiune frauduloasǎ,
distrugere în forma tip, violarea secretului corespondenței, abuzul de
încredere, abandon de familie, nerespectarea mǎsurilor privind încredintarea
minorului, împiedicarea exercitării libertății religioase.
2.
Persoana care poate face plângerea. Plângerea prealabilă poate fi făcutănumai de persoana vǎtǎmatǎ prin
infracțiune, iar pentru persoanele lipsite de capa-citate de exercițiu sau cu
capacitate de exercițiu restrânsă (minori sau incapabili),de cǎtre
reprezentanții legali (părinți, tutore sau, după caz, curator).
Menționǎm cǎ practica judiciară a fost constantă în ce
privește neaplicarea dispozitiilor art. 222 alin. (5) C.proc.pen. din 1968
[identice ca și conținut cu prevederile art. 289 alin. (7) NCPP] privind
plângerea, ca mod general de sesizare a organelor de urmǎrire penalǎ (și anume
posibilitatea unor substituiți procesuali de a introduce plângerea în locul
persoanei vătămate) și în cazul plângerii prealabile,aceasta fiind un drept
strict personal al persoanei vătămate. Sunt aplicabile în mod corespunzǎtor cerințele
de formă de la art. 289 NCPP, fǎră a fi însǎ permisǎformularea plângerii
prealabile de către unul dintre soți pentru celǎlalt sot sau de cǎtre copilul
major pentru pǎrinti [fiind exceptate expres prin art. 295 alin. (3)NCPP
prevederile art. 289 alin. (7) NCPP].
Însǎ, potrivit doctrinei și practicii judiciare și a art.
290 alin. (2) NCPP raportat la art. 289 alin. (3) NCPP se recunoaste
posibilitatea persoanei vătămate de a intro-duce plângerea prealabilǎ prin
mandatar special.
3. Termenul de introducere.
Potrivit art. 296 NCPP, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede cǎ
este necesară plângerea prealabilă, aceasta trebuie intro-dusă în termen de
trei luni din ziua în care persoana vǎtămată a cunoscut cine este fǎptuitorul,
sub sancțiunea decăderii din drept și a dispunerii clasării în cauză.
Dacă persoana vătămată este un minor sau un incapabil,
termenul curge de la data la care persoana îndreptățită sǎ facă plângerea
(pǎrinții minorului sau tutorele majorului incapabil) a luat la cunoștință de
comiterea infracțiunii și știe cine este fǎptuitorul. Dacă fǎptuitorul este
reprezentantul legal al incapabilului sau al minorului, plângerea prealabilă se
va depune de către noul reprezentant legal în 3 luni de la data când acesta a
luat la cunoștință de comiterea faptei.
Momentul de la care curge termenul de 3 luni (data la care
persoana vătămatǎa stiut cine este fǎptuitorul) este același atât în cazul în
care este vorba despre o infracțiune simplǎ instantanee, cât și în cazul
infracțiunilor continue sau continuate.
4.
Persoana împotriva cǎreia se poate face plângerea. Plângerea se
face împotriva persoanei considerate vinovate de săvârsirea unei
infracțiuni,indicându-se, obligatoriu, numele, prenumele, domiciliul ori
resedința unde poate fi citată, datele de stare civilă și, eventual, părțile
responsabile civilmente, în cazul infractorilor minori.
5.Motivele plângerii. Va
fi precizatǎ fapta (faptele) comisǎ și încadrarea juridică din legea penală.
Astfel, vor fi descrise detaliat faptele săvârşite de persoana împotriva cǎreia
se îndreaptă plângerea, iar în cazul când sunt mai multe persoane,activitatea
fiecăreia în parte și, pe cât posibil, vor fi indicate textele din legea
penalǎîn care se încadrează faptele săvârșite și calitatea fǎptuitorilor,
respectiv autori,complici sau instigatori.
6.Probe. Se vor indica probele de care partea vǎtǎmată se
foloseste pentru dovedirea faptelor deduse judecǎții, respectiv: martori,
înscrisuri, probe materiale,acte medicale etc. În cazul în care se specifică
proba cu martori, se vor indica numele şi adresa acestora.
Probele vor viza atât latura
penală, cât și latura civilă.
7.Constituirea de parte civilă. În cazul în care titularul plângerii a suferit o pagubă
materială sau moralä, se poate constitui parte civilă indicând în ce
constăpaguba suferită și cuantumul sumelor pretinse.
8.Organele
cǎrora se adreseazǎ plângerea. Potrivit art. 295 alin. (2) NCPP,plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare
penală sau procurorului,potrivit legii.
Conform art. 296 alin. (4) și (5) NCPP, dacǎ plângerea
prealabilă a pǎrții vătămate este greşit îndreptată la organul de urmǎrire
penală sau la instanța de judecată,aceasta se trimite organului competent și se
consideră valabilă dacă a fost introdusǎîn termenul legal la organul
necompetent.