1.Naturǎ juridicǎ.
Plângerea adresată judecătorului de cameră preliminarăîmpotriva solutiilor
procurorului de netrimitere în judecată reprezintă o cale de atac care are
menirea de a îndrepta eventualele erori sau nelegalități ce au avut drept
consecințǎ încălcarea drepturilor părților vătămate sau ale altei
persoane.Plângerea îndreptată la instanță împotriva mǎsurilor luate sau a
actelor efectuate de cǎtre procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta,
altele decât rezoluțiile sau ordonantele de netrimitere în judecatǎ, în baza
art. 340 NCPP, este inadmisibilǎ1).Organul judiciar competent sǎ soluționeze
plângerea împotriva ordonantei prim-procurorului, prin care s-a infirmat
soluția procurorului denetrimitere în judecatǎ și s-a dat aceeași ori altă
soluție de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre
motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai în
situația în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior,astfel sesizat, a
respins plângerea și a menținut soluția prim-procurorului sau nu a soluționat
plângerea în termenul legal prevăzut la art. 338 NCPP, persoana vătămată, precum
și orice alte persoane ale cǎror interese legitime sunt afectate,se pot adresa
cu plângere instanței de judecatǎ.
O condiție de admisibilitate a acestei plângeri, adresate
direct instanței de judecatǎ,o constituie parcurgerea procedurii prevǎzute de
art. 336-339 NCPP și respingerea plângerii împotriva ordonanței de clasare, de
renunțare la urmǎrire penalǎ sau a soluțiilor de netrimitere în judecată din
rechizitoriu de cǎtre organul competent sǎo soluționeze. În sprijinul acestei
afirmații, menționǎm, de asemenea, și Decizia nr.XIII/2005 pronunțată în
soluționarea unui recurs în interesul legii, cu privire la modul de soluționare
a plângerii adresate direct instanței de judecatǎ împotriva ordonantelor
procurorului de netrimitere în judecată, fără ca acestea să fie atacate, în
prealabil,conform art. 278 C.proc.pen. din 1968 (art. 336 NCPP), la procurorul
ierarhic superior,prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a decis cǎ prin
nerespectarea acestei condiții de admisibilitate a plângerii se încalcă
dispozițiile relative la sesizarea instanței,prevǎzute anterior sub sancțiunea
nulității absolute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen.din 1968, astfel cǎ
plângerea se va respinge ca inadmisibilǎ.
2.
Persoana care poate face plângerea. Potrivit art. 340 NCPP, plângerea se poate face de cǎtre persoana vătămată, precum și de orice altă
persoană ce se considerǎ vǎtămată în drepturile sale prin soluția procurorului.
3.Termenul de introducere a plângerii este de 20 zile
și curge de la data comunicǎrii de cǎtre procuror a modului de rezolvare a
plângerii adresate direct acestuia, potrivit art. 336-339 NCPP. Potrivit
Deciziei nr. 15/06.04.2009, pronuntate în soluționarea unui recurs în interesul
legii de cǎtre Secțiile Unite ale instantei supreme, termenele prevǎzute de
art. 278 alin. (3) și art. 2781 alin. (2) C.proc.pen.din 1968 [art. 339 alin.
(4) şi art. 340 NCPP] reprezintǎ termene de decǎdere, iar nerespectarea lor atrage
respingerea plângerii ca fiind tardiv formulată.
4.Obiectul plângerii. Se
va aratǎ actul de netrimitere în judecată împotriva cǎruia se face plângerea,
respectiv ordonanța de clasare sau de renunțare la urmărirea penală emisă de
procuror.
De asemenea, plângerea poate fi fǎcută și împotriva
dispoziției de netrimitere in judecată cuprinse în rechizitoriu [art. 340 alin.
(1) NCPP].
5.Motivele de fapt. În motivare se va arǎta pe larg
în ce constă vǎtǎmarea ce i s-a adus petentului, precum și ce dispoziții legale
au fost încǎIcate prin actul atacat cu plângere. Se vor arǎta distinct
aspectele de nelegalitate și cele de netemeinicie.În mod normal, carentele
legate de legalitate ar trebui să fie extrem de reduse.Plângerea ar trebui sǎ
se axeze, în principal, fie pe faptul cǎ probele nu au fost interpretate în mod
adecvat, fie pe faptul cǎ în cauză nu s-a realizat o anchetăefectivǎ, întrucât
nu s-au administrat probe pertinente, concludente și necesare aflǎrii
adevǎrului.
6.Soluția urmǎritǎ. Se
va preciza ce soluție se solicită a fi pronunțată de cǎtre instanță, respectiv
una din cele prevăzute în art. 341 alin. (6)-(7) NCPP1). Este posibil și ca
petentul să solicite doar schimbarea temeiului de drept al soluției de
netrimitere în judecatǎ, existând posibilitatea ca instanța sǎ admitǎ plângerea
și să dispunǎ schimbarea acestuia, în condițiile art. 341 alin. (6) lit. c)
NCPP sau art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) NCPP2).
Plângerea la judecătorul de cameră preliminară [acesta
exercitând, în baza art. 3 alin. (1) lit. c) NCPP functia de verificare a
legalității trimiterii sau netrimiterii în judecatǎ) va fi exercitatǎ în
temeiul art. 340 alin. (2) NCPP, sub sancțiunea decǎderii, cel mai târziu
într-un termen de 20 de zile de la data comunicǎrii ordo-nanței procurorului
ierarhic superior de respingere a plângerii formulate anterior în condițiile
art. 339 NCPP. Nu se mai aplicǎ termenul anterior de 20 de zile care curgea cel
maitârziu de la data înregistrării la parchet a plângerii ,,prealabile” la
procurorul cu funcție de conducere.
Judecǎtorul de cameră preliminară va soluționa plângerea
în cadrul unei proceduri scrise. Conținutul plângerii devine astfel esențial
pentru solutionarea favorabilǎ a acesteia. Plângerea se depune în mai multe
exemplare, unul pentru instanțǎ, unul pentruprocurorși câte unul pentru fiecare
parte. Contradictorialitatea se manifestă doar prin intermediul opțiunii
procurorului și pǎrtilor de a depune note scrise ca rǎspuns la plângere.
În situația în care procurorul a pus în miscare acțiunea
penală, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ poate admite plângerea și dispune
începerea judecǎții,dupǎ ce a analizat legalitatea probelor administrate în
faza de urmărire penală.De aceea, inculpatul are dreptul specific de a formula
cereri și excepții în apărare şi de a contesta administrarea probelor si actele
procesuale și procedurale întocmite în cauzǎ. Art. 341 NCPP nu oferǎ
posibilitatea expresǎ a depunerii unor înscrisuri noi, aça cum permitea reglementarea
anterioarǎ.
Judecǎtorul care a dispus o astfel de solutie devine
incompatibil. Astfel,dosarul va fi trimis spre repartizarea aleatorie unui alt
judecǎtor (ce nu a exercitat calitatea de judecǎtor de drepturi și libertăți în
faza de urmărire penală).
Nu este posibilǎ agravarea situației procesuale a
persoanei care a formulat plângerea la judecătorul de cameră preliminară, dacă
doar aceasta a formulat plângere. Se va aplica astfel în mod corespunzător
efectul neagravării situatiei pǎrții în propria cale de atac3). Situația mai
grea presupune însă o evaluare atât a laturii civile cât și a celei penale.
Chiar dacă ordonanța procurorului nu va avea autoritate de lucru judecat în
fața instanței civile, temeiul de drept final al clasării este important pentru
strategia procesuală a pǎrților în cadrul procesului civil.
Noul Cod de procedură penală obligă judecătorul de cameră
preliminarǎ sǎse pronunțe asupra legalitǎții administrǎrii probelor şi asupra
efectuǎrii urmǎririi penale dacǎ în cauză acțiunea penală a fost pusă în
miscare.
Admiterea plângerii poate obliga procurorul la începerea
urmăririi penale (in rem sau in personam), la punerea în miscare a
acțiunii penale ori la efectuarea sau completarea urmǎririi penale.
8. Instanta competentă. Plângerea se adresează
judecătorului de la instanța cǎreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să
judece în primă instanță cauza [art. 340 alin. (1) NCPP], potrivit normelor de
competențǎ prevǎzute în art. 35-40NCPP.
Anterior judecǎtorul era obligat sǎ rezolve plângerea în
termen de cel mult 30de zile de la primirea acesteia [art. 2811 alin. (12)
C.proc.pen. din 1968], termenul fiind, însǎ, de recomandare. Stabilirea unui
astfel de termen nu este însă necesarăpentru că această etapă are caracter
exclusiv scris și implică analiza plângerii sau a plângerilor, a dosarului, a
notelor scrise și, dacă acțiunea penală a fost pusă în mişcare, a cererilor și
excepțiilor formulate de cǎtre inculpat cu privire la legalitatea administrării
probelor ori a efectuării urmăririi penale.
Potrivit art. 341 alin. (1) teza a II-a NCPP, plângerea
greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent.