1. Naturǎ juridicǎ. Plângerea împotriva mǎsurilor
și actelor de urmărire penalǎ, ca o garanție a respectării principiului
legalității în procesul penal, reprezintăo cale de atac prevăzută de lege în
cazul în care, prin anumite acte sau mǎsuri ale organelor de urmǎrire penală,
s-a adus o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane. Aceastǎ plângere
are drept scop intrarea în legalitate a actului sau mǎsurii respective, fie prin
desființarea lor, fie prin modificarea conținutului acestora. Temeiul legal
este dat de dispozițiile art. 336-339 NCPP.
2.Persoana
care poate face plângere. Dreptul de
a face plângere împotriva
mǎsurilor și actelor de urmǎrire penală îl au nu numai persoanele care
participăîn calitate de pǎrți la procesul penal, ci și orice altă persoană
cǎreia i s-a adus o vǎtǎmare a intereselor sale legitime1) printr-un act sau
mǎsură procesualǎ(persoană vătămată, suspect, inculpat, martor, expert etc.).
3.Obiectul plângerii. Din
dispozițiile Codului de procedură penală reiese cǎ se poate face plângere atât
împotriva mǎsurilor și actelor de urmărire penalǎale organelor de cercetare
penalǎ, cât și împotriva actelor sau măsurilor luate de procuror.
Petentul trebuie să arate, detaliat, în ce constă
nemulțumirea față de măsurile dispuse de organul de urmărire penală și ce
prejudicii i s-au adus intereselor sale legitime. De asemenea, se vor indica
ddispozițiile legale încălcate în legăturăcu mǎsurile și actele de urmǎrire
penală efectuate de organul respectiv, cum ar fi încǎlcarea dispozitiilor art.
94 NCPP referitoare la consultarea dosarului, a dispozițiilor art. 100 NCPP
referitoare la respingerea nejustificatǎ a unor cereri de probe formulate de
cǎtre părți. Petentul solicită constatarea intervenirii unei sancțiuni
procesuale, cum ar fi inadmisibilitatea, decǎderea, nulitatea sau excluderea
probelor nelegal sau neloial administrate. În mǎsura în care se admite
plângerea de cǎtre procuror sau de cǎtre prim-procuror, acesta dispune
infirmarea actului procesual vizat sau constatǎ excluderea probelor neloial sau
nelegal administrate. În consecințǎ, actul infirmat se va reface în condiții de
legalitate și se va încerca administrarea probelor excluse în condiții conforme
cu principiile legalității şi loialității.
Potrivit art. 340 NCPP, persoana a cǎrei plângere
împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmǎrirea penală, dispusă prin
ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsǎ conform art. 339 NCPP poate face
plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecǎtorul de cameră
preliminară de la instanța cǎreia i-ar reveni,potrivit legii, competența sǎ
judece cauza în primă instanță. Dacă plângerea nu a fost rezolvatǎ în termenul
prevǎzut la art. 338 NCPP, dreptul de a faceplângere poate fi exercitat oricând1
după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea,
dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.
4.Organul cǎruia se adresează.
Plângerea împotriva actelor şi mǎsurilor dispuse de organul de cercetare penală
se adresează procurorului care supravegheazǎ urmǎrirea penală și se depune fie
direct la acesta, fie la organul de cercetare penalǎ, în acest din urmǎ caz
organul de cercetare penalǎ fiind obligat ca în termen de 48 de ore de la
primirea ei sǎ o înainteze procurorului. Potrivit art. 338 NCPP, procuroruleste
obligat să rezolve plângerea în cel mult 20 de zile de la primirea ei și să
comunice de îndată persoaneicare a fǎcut plângerea modul în care aceasta a fost
rezolvatǎ.
Plângerea împotriva mǎsurilor luate sau a actelor
efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se
rezolvă de prim-procurorul par-chetului sau, după caz, de procurorul general al
parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.
În cazul când mǎsurile și actele sunt ale
prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă
curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza
dispozițiilor date de cǎtre aceștia, plângerea se rezolvǎ de procurorul
ierarhic superior.
Plângerea formulată împotriva soluției de respingere
dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilǎ, aça cum rezultă din
dispozițiile art. 278alin. (2') C.proc.pen. din 1968 [soluție pǎstratǎ şi în
art. 339 alin. (5) NCPP].