1. Natura juridicǎ. Contestația în anulare este o
cale extraordinarǎ de atac, de anulare și de retractare, exercitatǎ împotriva
hotărârilor penale definitive pronuntate cu încǎlcarea legii în îndeplinirea
unor acte procedurale.
2.Titularul cererii.
Contestatia în anulare poate fi formulată de oricare dintre pǎrțile din proces
(inculpat, parte civilă sau parte responsabilă civilmente), de persoana
vǎtǎmatǎ și de cǎtre procuror.
3. Termenul de introducere.
Potrivit art. 428 NCPP, contestația în anulare,pentru motivele arǎtate în art.
426 lit. a) și c)-h) NCPP, poate fi introdusă în 10 zile de la data când
persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotǎrârea a
cǎrei anulare se cere.
Contestația pentru cazul prevǎzut în art. 426 lit. b)și i)
NCPP poate fi introdusǎoricând.
4. Obiectul contestației îl reprezintǎ, potrivit
art. 426 NCPP, hotărârile penale definitive.
Potrivit art. 430 NCPP, pânǎ la soluționarea contestației
în anulare, instanța, cu luarea în prealabil a concluziilor procurorului, poate
dispune suspendarea execu-tǎrii hotǎrârii a cǎrei anulare se cere.
5. Motivele contestatiei. Motivele pentru care se
poate face contestație în anulare sunt limitativ prevǎzute de art. 426 NCPP,
respectiv:
a) când judecata în
apel a avut loc fǎră citarea legalǎ a unei pǎrti. Acest motiv este justificat de dreptul pe care îl au pǎrțile de a fi
prezente la şedințele de judecatǎ,ceea ce face sǎ funcționeze din plin dreptul
la apărare, având posibilitatea ca, de pe poziții egale, sǎ susțină apărările
lor și să le combată pe cele ale pǎrților adverse din proces. De aceea se
impune ca procedura de citare sǎ fie legalǎ;
Motivul de contestație în anulare analizat vizeazǎ
neîndeplinirea legalǎ a procedurii de citare la termenul la care se judecă
pricina la instanța de apel.Încǎlcarea procedurii de citare poate consta în:
omisiunea citǎrii, emiterea unei citații fǎrǎ mențiunile esențiale pe care
aceasta trebuie sǎ le cuprindǎ, lipsa de la dosar a dovezii de înmânare a
citației (procesul-verbal încheiat de factorul postal sau agentul procedural)
sau existența unei dovezi care nu este conformǎ cu cerintele legii (spre exemplu
citația se înmânează altei persoane ce nu are niciun grad de rudenie cu cel
citat ori se afişeazǎ în alt loc decât cel prevăzut de lege;atunci când citarea
se face la locul de muncǎ, partea citatǎ trebuie sǎ ia act și sǎ semneze
personal de primire, altfel nu se considerǎ procedura de citare legal
îndeplinitǎ; la fel şi pentru bolnavii internați în spital, deținuții, militari
încazarmati,trebuie respectate regulile referitoare la înmânarea și semnarea cu
titlu personal a dovezii de citare).
Nelegalitatea procedurii de citare nu poate fi invocată
decât de partea nelegal citatǎ, neputându-se invoca citarea nelegală a unei
altei pǎrți (spre exemplu inculpatul nu poate invoca necitarea pǎrții civile).
De asemenea, nu poate exercita contestație în anulare
partea care a fost prezentă la mai multe termene anterioare, dar a lipsit la
judecata apelului, pentru cǎ a avut termen în cunoștință și nu se mai impunea
citarea, afară de militarii încazarmați ori deținuții pentru care legea prevede
citarea la fiecare termen;
b) când partea, deși legal citatǎ în apel, a fost în
imposibilitate de a se prezenta şi de a înstiința instanța despre această
imposibilitate. Cerința legii este cumulativă,adicǎ nu este suficient sǎ se
facă dovada imposibilității prezentării la proces,ci trebuie probatǎ și
imposibilitatea de a încunostinta instanța despre aceastǎsituatie.
Astfel de cazuri de imposibilitate pot fi urmǎtoarele: o
boală gravă, un accident,întreruperea circulației într-o anumită zonǎ și a
mijloacelor de comunicație telefonică sau telegrafică din cauza unor inundații,
înzǎpeziri etc.
c) când inculpatul a
fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauzǎde încetare a procesului
penal. Devine astfel posibil ca prima
instanțǎ sǎ analizeze din nou dacǎ au fost ignorate aceste cauze de încetare de
cǎtre un alt complet din cadrul aceleiasi instante;
Pentru a se putea retine acest caz de contestație în
anulare legea prevede cerinta existentei la dosar a unor probe cu privire la
cauza de încetare a procesului penal, această cerință urmând a fi interpretată
în funcție de cauza de încetare a procesului penal cu privire la care instanța
trebuie să se pronunte.
d) când hotǎrârea a
fost pronunțatǎ de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului (fost motiv de recurs în reglementarea
anterioarǎ);
e) când instanța nu
a fost compusǎ potrivit legii ori a existat un caz de incom-patibilitate
(fost motiv de recurs în reglementarea anterioară);
f) când judecata a
avut loc fǎrǎ participarea procurorului sau a inculpatului,când aceasta era
obligatorie, potrivit legii [fost motiv de
recurs în reglementarea anterioarǎ şi motiv de nulitate absolutǎ conform
art. 281 alin. (1) lit. d) şi e)NCPP];
g) când
judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridicǎ a inculpatului era
obligatorie, potrivit legii [fost motiv de
recurs în reglementarea anterioarǎ şi motiv de nulitate absolutǎ conform
art. 281 alin. (1) lit. f) NCPP];
h) când sedința de
judecatǎ nu a fost publicǎ, în afarǎ de cazurile când legea prevede altfel [fost motiv de recurs în reglementarea anterioară și motiv
de nulitate absolutǎ conform art. 281 alin. (1) lit. c) NCPP];
i) când instanța nu
a procedat la audierea inculpatului prezent, dacǎ audierea era legal posibilǎ;
j) când împotriva
unei persoane s-au pronunțat douǎ hotǎrâri definitive pentru aceeași faptǎ. Pentru a se putea invoca acest motiv de contestație în
anulare trebuie sǎ fie îndeplinite două condiții cumulative: să existe o
hotărâre penalǎ definitivǎ și sǎ existe identitate de obiect și persoană, adicǎ
în cadrul celei de-a doua judecăți sǎ fie vorba de aceeași persoanǎ inculpatǎ
care a mai fost judecatǎ, iar obiectul cauzei sǎ-l constituie aceeași faptǎ sau
aceleasi fapte pentru care inculpatul a mai fost judecat.
6. Instanta competentǎ. Contestația în anulare se
introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar
pentru cazul prevǎzut la art. 426lit. i) NCPP, la instanța la care a rǎmas
definitivă ultima hotǎrâre.
Admiterea în principiu și procedura de judecare din noul
Cod de procedurǎpenală sunt similare cu cele din Codul de procedură penalǎ din
1968.