1.Natura juridicǎ. Contestația la executare este o instituție de drept procesual penal prin care se soluționează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotǎrâri penale.

2.Titularul cererii. Pot formula contestație la executare condamnatul, atât cu privire la pedeapsă, cât și cu privire la măsurile de confiscare sau cu privire la executarea dispozițiilor civile ale hotărârii, precum și celelalte pǎrți din proces, și anume partea civilǎ sau partea responsabilă civilmente, dar numai în legătură cu latura civilǎ a cauzei.

3.Motivele contestatiei. Contestația la executare se poate formula pentru următoarele motive prevăzute de art. 598 NCPP, și anume:

a) când s-a pus în executare o hotǎrâre care nu este definitivǎ. În practica judiciarǎ s-a arătat că se poate formula contestație întemeiată pe acest motiv în cazul hotǎrârilor al cǎror dispozitiv s-a comunicat în copie și executarea a început fǎră a se astepta dovada de comunicare și expirarea termenului de apel. Mai poate fi motiv de contestație și cazul în care judecata s-a fǎcut cu lipsă de procedură şi comunicarea copiei minutei s-a fǎcut în mod greșit la o altă adresă decât cea realǎ;

b) când executarea este îndreptatǎ împotriva altei persoane decât cea prevǎzutǎîn hotǎrârea de condamnare. Acest caz se poate datora unor similitudini în datele de identificare, în condițiile în care obiecțiile privind identitatea formulate anterior de contestatar nu au fost luate în considerare de cǎtre instanță;

c) când se iveste vreo nelǎmurire cu privire la hotǎrârea care se executǎ sau vreo împiedicare la executare. În cele mai multe cazuri aceste nelămuriri se datoreazăredactării greșite a dispozitivului hotǎrârii sau unor erori privind calculul perioadei reținerii sau arestǎrii preventive. Cauze de împiedicare la executare pot să aparăatunci când s-a aplicat o pedeapsǎ cu suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedepsei și nu s-au stabilit obligațiile concrete pe care trebuie să le îndeplineascăpersoana condamnatǎ;

d) când se invocǎ amnistia, prescripția, grațierea sau orice altǎ cauzǎ de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executǎrii. Acest caz se referǎ la neaplicarea sau gresita aplicare a legii de amnistie sau grațiere. În acest caz, dacǎ din hotǎrârea pusǎ în executare nu rezultă datele si situațiile de existența cǎrora depinde soluționarea contestației, constatarea acestora se face de cǎtre instanța competentă să judece contestatia.

În reglementarea anterioarǎ, în condițiile art. 459 C.proc.pen. din 1968,judecǎtorul delegat cu aplicarea acestor acte de clemențǎ în cadrul biroului de executări penale putea să comitǎ erori, neaplicând sau aplicând greșit actul de clemențǎ (spre exemplu poate să nu calculeze corect perioada grațiată etc.),situatie care se putea corecta numai în cadrul contestației la executare prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. d) C.proc.pen. din 1968. Art. 596 NCPP ar trebui să reducăsemnificativ astfel de erori. Aplicarea amnistiei și a gratierii, atunci când intervin dupǎ rǎmânerea definitivă a hotărârii, se face de cǎtre judecătorul delegat cu executarea de la instanța de executare, iar dacǎ cel condamnat se aflǎ în executarea pedepsei, de cǎtre judecǎtorul delegat cu executarea de la instanța corespunzǎtoare în a cǎrei circumscripție se aflǎ locul de deținere. Judecătorul se pronunțǎ prin încheiere executorie, datǎ în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Procurorul poate formula contestație suspensivă de executare, în termen de 3 zile de la pronunțare.

Hotǎrârile definitive prin care o persoană care a săvârșit o infracțiune și uzând în mod fraudulos de identitatea altei persoane sau a unei persoane inexistente a fost condamnată sub o identitate nereală sunt supuse cazului de contestație la executare prevǎzut de art. 461 lit. d) teza a II-a C.proc.pen. din 1968, ce vizeazǎorice alt incident ivit în cursul executǎriil).

Instanța, învestitǎ, în cadrul contestației la executare în care se invocămodificarea înțelesului noțiunii de ,,consecinte deosebit de grave", nu poate schimba încadrarea juridicǎ datǎ faptei prin hotărârea judecǎtorească rămasa definitivă și, apoi, reduce pedeapsa aplicată în cauză. Modificarea înțelesului notiunii de ,,consecințe deosebit de grave”, prevǎzută de textul sus-mentionat,nu este identică cu cerința de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsǎ mai uşoarǎ1).

4. Temeiul juridic. Se va indica cazul prevǎzut de art. 598 alin. (1) NCPP pe care se întemeiază cererea.

5. Instanta competentǎ. Contestația la executare se introduce, pentru cazurile de la lit. a), b) și d), la instanța de executare sau la instanța în circumscripția cǎreia se aflǎ locul de deținere, iar pentru cazul de la lit. c), la instanța care a pronuntat hotǎrârea ce se executǎ.

În cazul în care nelǎmurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, dupǎ caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casatie și Justitie.

Contestația împotriva actelor de executare relevante sub aspectul laturii civile se soluționează de cǎtre instanța civilă, potrivit legii civile [conform art. 600alin. (3) NCPP].

Inapoi