1.Natura juridicǎ.
Contestația la executare este o instituție de drept procesual penal prin care
se soluționează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotǎrâri
penale.
2.Titularul cererii. Pot
formula contestație la executare condamnatul, atât cu privire la pedeapsă, cât
și cu privire la măsurile de confiscare sau cu privire la executarea
dispozițiilor civile ale hotărârii, precum și celelalte pǎrți din proces, și
anume partea civilǎ sau partea responsabilă civilmente, dar numai în legătură
cu latura civilǎ a cauzei.
3.Motivele contestatiei.
Contestația la executare se poate formula pentru următoarele motive prevăzute
de art. 598 NCPP, și anume:
a) când s-a pus în
executare o hotǎrâre care nu este definitivǎ. În practica judiciarǎ s-a arătat că se poate formula contestație
întemeiată pe acest motiv în cazul hotǎrârilor al cǎror dispozitiv s-a
comunicat în copie și executarea a început fǎră a se astepta dovada de
comunicare și expirarea termenului de apel. Mai poate fi motiv de contestație
și cazul în care judecata s-a fǎcut cu lipsă de procedură şi comunicarea copiei
minutei s-a fǎcut în mod greșit la o altă adresă decât cea realǎ;
b) când executarea
este îndreptatǎ împotriva altei persoane decât cea prevǎzutǎîn hotǎrârea de condamnare. Acest caz
se poate datora unor similitudini în datele de identificare, în condițiile în
care obiecțiile privind identitatea formulate anterior de contestatar nu au
fost luate în considerare de cǎtre instanță;
c) când se
iveste vreo nelǎmurire cu privire la hotǎrârea care se executǎ sau vreo împiedicare
la executare. În cele mai multe cazuri aceste nelămuriri se
datoreazăredactării greșite a dispozitivului hotǎrârii sau unor erori privind
calculul perioadei reținerii sau arestǎrii preventive. Cauze de împiedicare la
executare pot să aparăatunci când s-a aplicat o pedeapsǎ cu suspendarea sub
supraveghere a executǎrii pedepsei și nu s-au stabilit obligațiile concrete pe
care trebuie să le îndeplineascăpersoana condamnatǎ;
d) când se invocǎ
amnistia, prescripția, grațierea sau orice altǎ cauzǎ de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum
şi orice alt incident ivit în cursul executǎrii.
Acest caz se referǎ la neaplicarea sau gresita aplicare a legii de amnistie sau
grațiere. În acest caz, dacǎ din hotǎrârea pusǎ în executare nu rezultă datele
si situațiile de existența cǎrora depinde soluționarea contestației,
constatarea acestora se face de cǎtre instanța competentă să judece
contestatia.
În reglementarea anterioarǎ, în condițiile art. 459
C.proc.pen. din 1968,judecǎtorul delegat cu aplicarea acestor acte de clemențǎ
în cadrul biroului de executări penale putea să comitǎ erori, neaplicând sau
aplicând greșit actul de clemențǎ (spre exemplu poate să nu calculeze corect
perioada grațiată etc.),situatie care se putea corecta numai în cadrul
contestației la executare prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. d) C.proc.pen.
din 1968. Art. 596 NCPP ar trebui să reducăsemnificativ astfel de erori. Aplicarea
amnistiei și a gratierii, atunci când intervin dupǎ rǎmânerea definitivă a
hotărârii, se face de cǎtre judecătorul delegat cu executarea de la instanța de
executare, iar dacǎ cel condamnat se aflǎ în executarea pedepsei, de cǎtre
judecǎtorul delegat cu executarea de la instanța corespunzǎtoare în a cǎrei
circumscripție se aflǎ locul de deținere. Judecătorul se pronunțǎ prin
încheiere executorie, datǎ în camera de consiliu, cu participarea procurorului.
Procurorul poate formula contestație suspensivă de executare, în termen de 3
zile de la pronunțare.
Hotǎrârile definitive prin care o persoană care a săvârșit
o infracțiune și uzând în mod fraudulos de identitatea altei persoane sau a
unei persoane inexistente a fost condamnată sub o identitate nereală sunt
supuse cazului de contestație la executare prevǎzut de art. 461 lit. d) teza a
II-a C.proc.pen. din 1968, ce vizeazǎorice alt incident ivit în cursul
executǎriil).
Instanța, învestitǎ, în cadrul contestației la executare
în care se invocămodificarea înțelesului noțiunii de ,,consecinte deosebit de
grave", nu poate schimba încadrarea juridicǎ datǎ faptei prin hotărârea
judecǎtorească rămasa definitivă și, apoi, reduce pedeapsa aplicată în cauză.
Modificarea înțelesului notiunii de ,,consecințe deosebit de grave”, prevǎzută
de textul sus-mentionat,nu este identică cu cerința de a fi intervenit o lege
care prevede o pedeapsǎ mai uşoarǎ1).
4. Temeiul juridic. Se va indica cazul prevǎzut de
art. 598 alin. (1) NCPP pe care se întemeiază cererea.
5. Instanta competentǎ. Contestația la executare se
introduce, pentru cazurile de la lit. a), b) și d), la instanța de executare
sau la instanța în circumscripția cǎreia se aflǎ locul de deținere, iar pentru
cazul de la lit. c), la instanța care a pronuntat hotǎrârea ce se executǎ.
În cazul în care nelǎmurirea privește o dispoziție dintr-o
hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, dupǎ
caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casatie și Justitie.
Contestația împotriva actelor de executare relevante sub
aspectul laturii civile se soluționează de cǎtre instanța civilă, potrivit
legii civile [conform art. 600alin. (3) NCPP].