1. Natura juridicǎ. Recuzarea este o instituție de drept procesual, la îndemâna pǎrtilor din procesul penal, prin intermediul cǎreia un subiect oficial din cadrul organelor judiciare este înlăturat de la rezolvarea unei cauze penale.

Termenul de introducere.Recuzarea se poate solicita, potrivit art. 67 NCPP (atât în cursul urmǎririi penale, cât și în cursul judecății, de îndată ce partea sau procurorul au aflat despre existența cazului de incompatibilitate.

2. Titularul cererii. Potrivit legii, cererea de recuzare poate fi făcută de oricare dintre pǎrțile participante la proces (suspect, inculpat, parte vǎtǎmatǎ, parte civilǎ,parte responsabilǎ civilmente). Astfel, după cum rezultă din dispozițiile legii,recuzarea se poate face de cǎtre părțile din proces, cât și de procuror.

3. Persoanele care pot fi recuzate. În cursul urmăririi penale se poate recuza persoana care efectuează cercetarea penală sau procurorul care efectueazăancheta penalǎ, iar în cursul judecății se poate recuza procurorul de sedință,grefierul, magistratul-asistent, unul dintre judecǎtori ori întreg completul de judecatǎ.

  4.Motivele recuzǎrii. Motivele de recuzare sunt strâns legate de cazurile de incompatibilitate a unuia sau unora dintre subiecti procesuali oficiali, pentru care legea prevede anumite impedimente în ceea ce priveste participarea acestria/acestora la rezolvarea unei cauze penale concrete. Astfel, se interzice persoarei care se aflǎ într-unul din cazurile de incompatibilitate prevǎzute de lege de a lua parte la urmǎrirea penală sau, după caz, la judecarea cauzei, aceasta având obligația legalǎ de a se abține, în caz contrar putând fi recuzată. Chiar daca se recuzǎ întreaga instanțǎ, este nevoie sǎ se indice în mod expres, pentru flecare judecǎtor în parte, cazul de incompatibilitate, sancțiunea fiind madmisibilitatea:Chiar dacǎ existǎ o decizie pronunțatǎ în cadrul unui recurs în inferesul legif, care prevede cǎ sancțiunea este respingerea ca nefondată a cererii, dispoziția relevanta interpretatǎ în cauzǎ, art. 52 alin. (5) C.proc.pen. din 1968, a fost modificata ulterior prin Legea nr. 356/2006. Aceastǎ lege a intrat în vigoare la data de 6.09.2006、 a:schimbat domeniul de reglementare a art. 52 alin. (5)C.proc.pen. din 1968 si a introdus alin. (3) şi (4) ale art. 51 C.proc.pen. din 1968. Inadmisibilitatea cererit de recuzare se constata de cǎtre completul în fața cǎruia s-a formufat recuzaea,Cu.participarea judecǎtorului recuzat, în condițiile art. 51 alin. (2) şi art. 5F alln. (3)C.proc.pen. din 1968. Ulterior, art. 67 alin. (5) NCPP a preluat aceastǎ soltutie din vechea reglementare. Art. 67 alin. (2)-(4) NCPP prevede conditiile de admisibilitate a cererii de recuzare.

Cererea de recuzare se formuleazǎ oral sau în scris, cu arǎtarea, pentru ffecare persoanǎ în parte, a cazului de incompatibilitate invocat si a temeitrilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Nerespectarea condiților prevăzute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiasi persoane pentru același caz de incompatibilitate cu aceleasi temeiuri de fapt invocate intr-o cerere anterioarǎ de recuzare, care a fost respinsǎ, atrage inadmisibilitatea cereri de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul in fata cǎruia s-a formulat cererea de recuzare.

Art. 64 NCPP prevede cazurile de incompatibilitate ale judecătorului, care se vor aplica în mod corespunzǎtor procurorului, organului de cercetare penala, magts tratului-asistent, grefierului şi expertului. Judecǎtorul este incompatibil daca:

·        a fost reprezentant sau avocat al unei pǎrți ori al unui subiect procesua cipal, chiar și în altǎ cauzǎ;

·        este rudă sau afin, pânǎ la gradul al IV-lea inchisiv, ori se afla ua d situațiile prevǎzute de art. 177 NCP (sot, ascendent sau descendent cu ua dintre pǎrți, cu un subiect procesual principal, cu avocatul or cu reprezontantu acestora);

·        a fost expert sau martor în cauzǎ;

·        este tutore sau curator al unei pǎrti sau al unui subiect procesuat princiat

·        a efectuat în cauzǎ acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instante de judecatǎ;

·        existǎ o suspiciune rezonabilă cǎ imparțialitatea judecǎtorului este afectatǎ;

·        face parte din același complet de judecată cu judecători care sunt soți, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se aflǎ într-o aItǎ situație dintre cele prevǎzute la art. 177 NCP.

·        De asemenea, judecǎtorul este incompatibil:

·        la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupǎ desființarea ori casarea hotărârii dacă a participat anterior la judecarea unei cauze;

·        la procedura de camerǎ preliminarǎ, la judecata în fond sau în cǎile de atac dacǎ a participat, în aceeași cauză, ca judecător de drepturi și libertǎți (chiar şi pentru autorizarea unei unice activitǎți prin care s-a dispus restrângerea propor-ționalǎ a drepturilor și libertǎtilor inculpatului);

·        la judecata în fond sau în cǎile de atac dacă a participat la soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecatǎ;

·        la soluționarea contestației care s-a pronunțat cu privire la o mǎsură supusă contestatiei.

Mentionǎm cǎ, potrivit art. 67 alin. (2) teza a II-a NCPP, este inadmisibilǎ recu-zarea judecǎtorului chemat sǎ decidǎ asupra recuzǎrii.

Cazurile de incompatibilitate a procurorului, a organului de cercetare penalǎ,a magistratului-asistent și a grefierului sunt prevǎzute de art. 65 NCPP. Dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) și f) se aplică procurorului și organului de cercetare penalǎ. Dispozițiile art. 64 alin. (1) se aplică magistratului-asistent și grefierului.Dispozițiile art. 64 alin. (2) se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, dupācaz, grefierului, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei și judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminarăsau unul dintre membrii completului de judecată. Procurorul care a participat ca judecátor într-o cauzǎ nu poate, în aceeași cauză, să exercite funcția de urmǎrire penalǎ sau să puná concluzii la judecarea acelei cauze în primă instanță si în cǎile de atac. Potrivit art. 174 alin. (1) NCPP, cazurile de recuzare prevǎzute de art. 64NCPP se aplică in mod corespunzător și expertului.

5.Organul competent. În cursul urmăririi penale, asupra cereri de recuzare a persoanei care efectueazǎ cercelarea penalǎ se va pronunța procurorul care supravegheazǎ cercetarea penală, lar când este îndreptată impotriva procurorului care efectueazá ancheta, aceasta se va solutiona de cǎtre procurorul ierarhic superior [art. 69 alin. (1), respectiv art. 70 alin. (1) NCPP]. În cazul în care cererea de recuzare este adresalǎ persoanei care efectueazá cercetarea penalǎ, aceasta este obligatǎ sǎ o înainleze, impreuná cu lámuririle necesare, în termen de 24 de ore procurorului, fǎrǎ a întrerupe cursuI cercetǎrii penale

Persoana care a efectuat urmárirea penală nu devine incompatibilă sǎ refacăurmǎrirea penalá, în másura în care judecálorul de camerá preliminarǎ dispune, prin încheiere motivatǎ, completarea urmǎririi penale, în condițiile art. 341alin. (6) lit. b) NCPP sau a art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. b) NCPP.

În cursul judecății, recuzarea judecǎtorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se adresează preşedintelui și se soluționează de un alt complet, fǎrǎparticiparea celui care este recuzat. Când pentru soluționarea recuzǎrii nu se poate alcătui completul, aceasta se soluționează de cǎtre instanța ierarhic superioarǎ.

Judecǎtorul care a participat la judecarea contestației împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea mǎsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale nu devine incompatibil sǎ judece o nouǎ contestație, având ca obiect o altă încheiere, prin care s-a dispus, în aceeași fazǎ de urmǎrire penalǎ, cu privire la mǎsura arestǎrii preventive în aceeași cauzǎ.

Judecǎtorul care a soluționat în cursul urmǎririi penale propunerea de arestare preventivǎ nu devine incompatibil sǎ soluționeze ulterior, în aceeași cauză, cereri care au ca obiect prelungirea arestǎrii preventive.

Inapoi