1. Naturǎ juridică. Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, destinatǎ a repara erori de drept limitativ prevǎzute de lege existente în deciziile pronuntate de cǎtre curțile de apel. Recursul în casație este o cale de atac exclusiv de drept. Instanța supremǎ va verifica decizia curții de apel, strict pentru probleme de aplicare nelegalǎ a legii, pentru chestiuni de drept și pentru motive bine determinate1). Recursul în casație reprezintǎ o cale extraordinarǎde atac, bazată exclusiv pe motivele de drept prevǎzute de art. 438 alin. (1)pct. 1,7,8, 11 şi 12 NCPP, aflatǎ în competența exclusivǎ a instanței supreme [art. 40alin. (3) teza I NCPP]. Se asigurǎ, astfel, o practică unitară la nivelul curților de apel în limitele oferite de motivele de recurs în casație şi hotărârile menționate de art. 434 alin. (1) şi (2) NCPP.

2.Titularul recursului. Pot formula recurs pǎrțile sau procurorul în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel. Persoana vǎtămatănu are calitatea de parte, în conformitate cuart. 32 alin. (2) NCPP, interpretat per a contrario, fiind doar subiect procesual principal, ca și suspectul.

Conform art. 436 NCPP, pot formula cerere de recurs în casație:

- procurorul, în ceea ce priveste latura penală și latura civilă [recursul în casație exercitat de procuror împotriva hotǎrârilor prin care s-a dispus achitarea inculpa-tului nu poate avea însă ca scop obținerea condamnării acestuia de cǎtre instanța de recurs în casație, asa cum prevede expres art. 434 alin. (3) NCPP];

- inculpatul, în ceea ce privește latura penalǎ și latura civilǎ, împotriva hotǎrârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicǎrii pedepsei ori încetarea procesului penal;

- partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilǎ,iar referitor la latura penalǎ, în mǎsura în care soluția din această latură a influentat soluția în latura civilǎ.

Pentru a se evita supraîncǎrcarea instanței supreme cu cereri de recurs formulate în mod nejustificat inculpatul, partea civilă și partea responsabilăcivilmente pot formula cerere de recurs în casatie numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în fata Înaltei Curți de Casație și Justiție. O astfel de prevedere legală este justificată în condițiile în care doar avocații cu o anumite vechime pot pleda în fata instanței supreme.

Pânǎ la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, pǎrțile și procurorul își pot retrage recursul în casație declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declaratie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de cǎtre conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cǎrei hotǎrâre a fost atacată, fie la instanța de recurs. Recursul în casație declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

Reprezentantii legali pot retrage recursul în casație cu respectarea, în ceea ce privește latura civilǎ, a condițiilor prevǎzute de legea civilǎ. Inculpatul minor nu poate retrage recursul în casație declarat personal sau de reprezentantul sǎu legal.

Decizia instantei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacatǎ cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras. Se respectǎ regula cǎ o parte ce a achiesat implicit la sentința pe fond nu poate să conteste ulterior soluția dată în apel, mai ales cǎ efectul extensiv al apelului nu poate opera decât în favoarea intimatului respectiv.

3.Termenul de recurs este, potrivit art. 435 NCPP, de 30 zile de la data comu-nicării deciziei instanței de apel

4. Obiectul recursului. Potrivit dispozitiilor art. 434 NCPP, pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație [recursul în casație formulat împotriva unei astfel de hotǎrâri se respinge pe cale administrativǎ în condițiile art. 439alin. (41) NCPP]:

- hotǎrârile pronunțate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire;

- hotǎrârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecǎrii în lipsǎ;

- hotǎrârile pronunțate în materia executării pedepselor și a reabilitării;

- hotǎrârile pronunțate în materia reabilitării;

- soluțiile pronunțate cu privire la infracțiuni pentru care acțiunea penalǎ se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

- soluțiile pronunțate ca urmare a aplicǎrii procedurii privind recunoasterea învinuirii;

- hotǎrârile pronunțate ca urmare a admiterii acordului de recunoastere a vinovǎției.

5.Elemente obligatorii ale cererii de recurs. Conform art. 437 NCPP, cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

- numele şi prenumele, domiciliul sau reşedința pǎrții, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, dupǎ caz, numele și prenumele procurorului care exercitǎ recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

- indicarea hotǎrârii care se atacă;

- indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și moti-varea acestora;

- semnǎtura persoanei care exercitǎ recursul în casație și/sau semnǎtura avo-catului.

La cererea de recurs în casație se pot atasa înscrisuri relevante, acestea fiind singurele mijloace de probǎ ce se pot administra în această faza extraordinarăde atac.

În reglementarea anterioarǎ, având în vedere formularea art. 38510 C.proc.pen.din 1968, doctrina1) a arǎtat cǎ motivarea recursului era obligatorie, nemotivarea acestuia conducând la anularea recursului declarat (nulitate relativă).

În principiu, motivele de recurs nu pot fi decât motivele de drept, expres determi-nate de lege. Ele nu pot consta în erori de fapt. Motivele de recurs sunt clasificate în motive formale (sau de procedurǎ) și motive substanțiale (sau de judecatǎ)2).

6.Motive de recurs în casație sunt urmǎtoarele, conform art. 438 alin. (1)pct. 1, 7, 8, 11 şi 12 NCPP:

- nerespectarea dispozițiilor privind competența dupǎ materie sau dupǎ calitatea persoanei în cursul judecății, atunci când judecata a fost efectuată de o instanțǎ inferioarǎ celei legal competente [unicul motiv procedural de recurs și cauză de nulitate absolutǎ în baza art. 281 alin. (1) lit. b) NCPP];

- condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penalǎ (motiv de recurs ce trebuie interpretat prin prisma art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,incluzând astfel și situațiile în care o faptă nu constituie infracțiune ca urmare a lipsei unui element constitutiv ale infracțiunii, inclusiv al vinovăției);

- în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal;

- nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat cǎ pedeapsa aplicatăcondamnatului a fost grațiatǎ;

- aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevǎzute de lege.

Aceste cinci situații ce permit exercitarea recursului în casație pot constitui temei de casare doar dacǎ nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecǎrii apelului ori dacǎ, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanta a omis să se pronunțe asupra lor.

Este de recomandat sǎ se invoce în cererea de recurs în casație toate potențialele motive de casare, în mǎsura în care cazul de casare permite o argumentație minimalǎ. În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouǎcerere împotriva aceleiași hotǎrâri, indiferent de motivul invocat. Recurentul este sanctionat pentru lipsa sa de diligență prin respingerea unei cereri de recurs în casație ca inadmisibilǎ, chiar dacǎ pe fond cererea de recurs în casație ulterioarăar fi întemeiatǎ.

Motivarea recursului în casație este esențială, pentru că lipsa motivării atrage respingerea recursului în casație ca inadmisibil prin încheiere definitivă de cǎtre un judecǎtor din cadrul instanței supreme, în faza analizei admisibilității în principiu a cererii.

7.Instanta competentǎ. În baza art. 439 NCPP, cererea de recurs, împreunǎcu înscrisurile anexate, se depun, însoțite de copii pentru procuror și pǎrți, la instanta a cărei hotărâre se atacă. Presedintele acestei instanțe ori judecǎtorul delegat de cǎtreacesta va comunica procurorului și pǎrților copii de pe cererea de recurs în casație și celelalte înscrisuri doveditoare, cu mențiunea cǎ se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicǎrilor, la aceeași instanță. Nedepunerea de către părți și procuror de concluzii scrise nu împiedicăjudecarea recursului în casatie. În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, presedintele instanței sau judecǎtorul delegat de cǎtre acesta va înainta Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul cauzei cererea de recurs în casație, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum și, după caz, concluziile scrise.

În cazul în care cererea de recurs în casație nu este formulată prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în fața Înaltei Curți de Casație și Justitie sau este formulatǎ împotriva unei hotǎrâri prevǎzute la art. 434 alin. (2) NCPP (exceptate de la exercitarea recursului în casație), presedintele instanței sau judecǎtorul delegat de cǎtre acesta restituie părții, pe cale administrativă, cererea de recurs în casație.

Recursul în casatie implică și analiza admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație. Aceasta se realizează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecǎtor din cadrul instanței supreme, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.Respingerea cererii de recurs în casație se dispune prin încheiere definitivǎ.

Dacǎ se dispune admiterea în principiu a cererii, cauza va fi trimisă cǎtre alt complet care se va pronunța cu privire la caracterul fondat al acesteia și va verifica exclusiv legalitatea hotǎrârii atacate.

Se poate suspenda executarea pedepsei, cu obligarea respectǎrii de cǎtre condamnat a uneia dintre obligațiile prevǎzute de art. 215 alin. (1) și (2) NCPP.Nerespectarea acestor obligatii va atrage reluarea executǎrii pedepsei.

Inapoi