1.Natura juridicǎ.
Reabilitarea este instituția din dreptul penal cuprinzând un ansamblu de
dispoziții care reglementeazǎ posibilitatea încetǎrii consecintelor juridice
(decǎderi, interdicții, incapacități) ce decurg dintr-o condamnare.
Reabilitarea este de două feluri: de drept - care opereazǎ
automat, ope legis,în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege
(reglementată de art. 165 NCP),și judecǎtorească - care trebuie pronunțată de
instanța judecătorească, la cererea celui interesat, în cazurile în care nu
operează reabilitarea de drept (prevăzutǎ de art. 166 NCP).
Termenele
reabilitǎrli
judecǎtoreşti
diferă în funcție de natura și cuantumul pedepsei la care a fost
condamnat cel care cere reabilitarea. Astfel, potrivit art. 166 NCP,
reabilitarea poate fi cerută după trecerea unui termen de:
a) 4 ani, în cazul condamnǎrii la pedeapsa închisorii mai
mare de doi ani pânăla 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnǎrii la pedeapsa închisorii mai
mare de 5 ani pânăla 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnǎrii la pedeapsa închisorii mai
mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau
înlocuită cu pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe
viață, consideratǎexecutată ca urmare a grațierii, a împlinirii termenului de
prescripție a executǎrii pedepsei sau a liberǎrii condiționate.
Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de
reabilitare poate fi reabilitat dacǎ instanța, evaluând comportarea
condamnatului până la deces,apreciază că merită acest beneficiu.
Referitor la calculul termenelor de reabilitare, art. 167
NCP prevede cǎ acestea se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea
pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. În caz de
grațiere totalǎ sau de grațiere a restului de pedeapsǎ, termenul curge de la
data actului de grațiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era
definitivă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă
actul de grațiere se referă la infracțiuni în curs de judecată.
2.Titularul cererii.
Condamnatul este singurul care poate cere reabilitarea, iar,după decesul
acestuia, cererea poate fi formulatǎ de sot sau de alte rude apropiate.Sotul
sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare, pornitǎ anterior de
decedat [art. 530 alin. (1) NCPP].
3.Motivele cererii. Se va
arǎta faptul cǎ sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 166 și 168 NCP -
condiții de fond, și de art. 530 alin. (3) NCPP - condiții de formǎ, respectiv:
a) împlinirea termenului de reabilitare prevǎzut de lege;
b) neinterventia unei noi condamnǎri în termenul de reabilitare;
c) faptul cǎ persoana condamnatǎ a achitat în întregime cheltuielile de
judecatǎși despǎgubirile
civile la plata cǎrora a fost obligat, afară de cazul când partea civilǎa
renuntat la despǎgubiri. Neîndeplinirea acestei condiții nu
duce la respingerea cererii de reabilitare în cazul în care instanța constatǎ
cǎ petentul nu a avut posibilități financiare de a achita cheltuielile de
judecată și despăgubirile civile.
4. Temeiul juriddic îl constituie dispozițiile
art. 529-537 NCPP și ale art. 166 şi urm. NCP.
5.Dovezi. Potrivit art. 530 alin. (4) NCPP, la cererea de
reabilitare se vor anexa acte din care reiese îndeplinirea condițiilor
reabilitǎrii, respectiv:
a) copia de pe hotǎrârea de
condamnare;
b) biletul de eliberare din penitenciar sau hotǎrârea prin
care s-a constatat executatǎ pedeapsa prin prescripție, grațiere etc.;
c) dovada din care sǎ rezulte achitarea în întregime a
cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile la plata cǎrora a fost
obligat condamnatul sau, în cazul neachitarii integrale a acestora, dovezl din
care sã rezulte că neplata acestora nu s-a datorat relei sale vointe.
6.Instanța competentă.
Cererea de reabilitare se soluționează de cǎtre istanta care a judecat în primǎ
instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere
reabilitarea sau instanta corespunzātoare în grad în a cǎrei cicumscripție
domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacǎla data
introducerii cererii domiciliazǎ în strǎinǎtate (art. 529 NCPP).