1.Natura juridicǎ. În
virtutea garantării dreptului la apărare, prevăzut
de Constituția României și de art. 10 NCPP, legea
recunoaște suspectului, inculpatului,precum si oricărei alte părți din proces
posibilitatea de a propune probe în vederea soluționǎrii cauzei.
În mǎsura în care inculpatul, pânǎ la începerea cercetǎrii
judecǎtoreşti, aratǎcǎ dorește sǎ beneficieze de procedura recunoaşterii
vinovǎției prevǎzutǎ de art. 375 NCPP, iar acțiunea penalǎ nu priveste o
infracțiune care se pedepseste cu detențiune pe viață, și instanța de judecată
admite cererea, procurorul, părțile sau persoana vătămatǎ nu pot solicita
administrarea probei cu înscrisuri.
Conform art. 374 alin. (7) NCPP, probele administrate în
cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în
cursul cercetării judecătorești.Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie
a pǎrților și sunt avute în vedere de instanță la deliberare. Există însă
posibilitatea ca probațiunea efectuată în cadrul urmăririi penale să fie
administrată din nou dacă un astfel de demers este necesar pentru aflarea
adevărului în cauză. Se pot administra și probe noi, în măsura în care acestea
vor fi necesare pentru justa soluționare a cauzei.
2. Persoana care poate formula cererea. Pot formula cereri de probatorii pro-curorul de ședință, inculpatul, partea vătămată, partea civilǎ, partea responsabilǎcivilmente, precum și orice persoană care are un interes legitim în cauzǎ.În raport de calitatea procesualǎ a pǎrții care solicită probatoriul, rezultă și scopul urmărit. Astfel, partea vătămată va cere probepentru a-și dovedi plângerea,iar suspectul sau inculpatul pentru a se apăra și a demonstra că nu a comis fapta ori cǎ nu este vinovat.
|
3.Termenul de formulare a cererii. Părțile pot
propune probe și cere admi-nistrarea lor atât în cursul urmǎririi penale,
cât și în faza de judecatǎ. Referitor la propunerea de probe în faza de
judecatǎ, art. 374 NCPP alin. (6) NCPP prevede expres condițiile în care se
poate solicita administrarea de probe în faza de judecatǎ. Procurorul, persoana
vǎtămatǎ sau pǎrțile vor arăta în cererea de propunere a probelor faptele și
împrejurǎrile ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi
administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, iar în ceea ce
privește martorii și experții, identitatea și adresa acestora.
4. Mijloace de probǎ.
Se va indica mijloacele de probǎ prevǎzute în art. 97alin. (2) NCPP a
cǎror administrare se solicită, respectiv: declarații ale suspectului
sau ale inculpatului, declarații ale părții vătămate, ale părții civile sau ale
pǎrții responsabile civilmente, declarații de martori, confruntǎri, înscrisuri,
interceptǎri și înregistrǎri audio și video, mijloacele materiale de
probă ridicate cu ocazia efectuǎrii perchezițiilor, constatǎri tehnico-stiințifice
sau medico-legale ori expertize.
5. Utilitatea şi concludența
probelor. Titularul cererii trebuie
să demonstreze cǎ probele solicitate sunt legale, utile și concludente şi tind
la aflarea adevărului.
În baza criteriilor oferite de art. 100 alin. (4) NCPP,
organele de urmǎrire penalǎpot respinge cererile de administrare a unor probe
formulate de cǎtre pǎrți. Proba trebuie sǎ fie relevantă fațǎ de obiectul
probațiunii (criteriu raportat la utilitatea administrǎrii mijlocului de probă
în cauză). Este posibil ca pentru dovedirea unei anumite împrejurǎri sǎ fie
administrate suficiente mijloace de probǎ, şi de aceea, un nou mijloc de probǎ
nu ar mai fi necesar. În mǎsura în care faptul este notoriu1, probațiunea
devine inutilǎ sub acest aspect. Nu se pot administra probe ilegale pentru cǎ
acestea vor fi excluse din materialul probator în baza art. 102alin. (2) NCPP.
Nu se justificǎ administrarea unor mijloace de probǎ în mǎsura în care proba
respectivă este imposibil de obținut. De asemenea, este posibil săse respingǎ
cererea de probatorii în mǎsura în care persoana care formulează o astfel de
cerere nuare dreptul de a solicita administrare unor probe în apărare sau în
acuzare.
6. Depunerea cererii. În cursul urmǎririi penale,
cererea se depune la organul care efectuează urmărirea penală, care poate fi
organul de poliție sau procurorul [în cazul urmǎririi proprii realizate de
cǎtre procuror în baza dispozițiilor art. 56alin. (3)-(4) NCPP], În cursul
judecății, aceasta va fi formulată la instanța de judecată învestită cu
soluționarea cauzei.