1.Natura juridicǎ.
Liberarea condiționată este o instituție de drept penal,complementară regimului
de executare a pedepsei privative de libertate, ce constǎ în liberarea înainte
de executarea completǎ a pedepsei închisorii ori a detenției pe viață,
pronunțate de instanță, și care poate fi acordată întotdeauna și oricǎrui
condamnat aflat în executarea unei pedepse privative de libertate,
dacǎîndeplineste anumite condiții prevǎzute de lege. Noul Cod penal condiționeazǎacordarea
liberǎrii condiționate de instituirea unui termen de supraveghere mai mare de 2
ani și de stabilirea anumitor obligații în sarcina condamnatului. Termenul de
supraveghere este intervalul de timp dintre momentul liberǎrii condiționate și
data împlinirii duratei pedepsei, aşa cum rezultă din art. 100 alin. (6) NCP.
Condamnatului i se aplică, astfel, automat obligațiile
prevăzute de art. 101alin. (1) NCP și facultativ cele menționate la art. 101
alin. (2) NCP. Se va revoca liberarea conditionată dacǎ persoana condamnată
încalcă cu rea-credință obliga-tiile stabilite prin sentința de liberare
condiționată.
Revocarea liberării intervine și atunci când condamnatului
i se aplică, pentru o faptǎ comisă și descoperită în termenul de încercare,
pedeapsa închisorii. Nu este relevantă forma de vinovăție cu care noua
infracțiune este comisă. Aplicarea pedepsei închisorii va conduce automat la
revocare, indiferent de durata noii pedepse.
Prin art. 105 NCP a fost introdusǎ şi instituția anulǎrii
liberǎrii condiționate, care nu exista în reglementarea anterioarǎ. Aceasta
intervine în situatia în care se descoperă,pe parcursul termenului de
încercare, cǎ persoana condamnată a sǎvârşit anterior rǎmânerii definitive a
sentinței o altǎ infracțiune. Dacă această altă infracțiune a fost sǎvârşitǎ
anterior rǎmânerii definitive a hotărârii de condamnare se aplicǎ regulile de
la concursul de infracțiuni prevǎzute de art. 39 NCP. În situația în care fapta
penalădescoperită în termenul de supravegherea fost comisă ulterior rǎmânerii
definitive a hotǎrârii de condamnare se va reține fie pluralitatea intermediară
[se va realiza contopirea tot conform regulilor de la concurs prin raportarea
art. 44 alin. (2) NCP la art. 39 NCP], fie recidiva postcondamnatorie [restul
neexecutat cumulându-secu noua pedeapsǎ în baza art. 43 alin. (1) NCP].
Art. 99 NCP prevede cǎ cel condamnat la pedeapsa
detențiunii pe viață poate fi liberat condiționat după executarea a 20 de ani
de detențiune. Potrivit art. 99alin. (1) NCP, condamnatul la pedeapsa
închisorii poate solicita liberarea condiționată după ce a executat cel puțin
două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani
sau cel puțin trei pǎtrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (fǎrǎ a
depǎși însǎ durata de 20 de ani).
Noul Cod de procedură penală stabileste un calcul distinct
mai redus al fracției care trebuie executate doar pentru condamnații care au
împlinit vârsta de 60 de ani.
La calculul fracțiunii din pedeapsă executate se ia în
calcul și durata corespun-zǎtoare pentru munca prestată. În acest caz,
fracțiunile minime din pedeapsǎ ce trebuie efectiv executatǎ sunt prevǎzute de
art. 100 alin. (3) NCP, pentru majoritatea condamnaților, respectiv de art. 100
alin. (4) NCP pentru condamnații ce au împlinit vârsta de 60 de ani.
Referitor la partea din durata pedepsei care este
considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare și
formării profesionale, modul de calcul este prevǎzut în art. 96 din Legea nr.
254/2013 privind executarea pedepselor și a mǎsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Dispozitiile art. 59-61 C.pen. din 1968, ale art. 75-77
din Legea nr. 275/2006privind executarea pedepselor și a mǎsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal1, precum și ale art. 450
C.proc.pen. din 1968 se interpreteazǎîn sensul cǎ va fi examinată cererea de
liberarea condiționată de instanță sub aspectul îndeplinirii tuturor
condițiilor legale, la momentul judecării acesteia și nu la momentul
introducerii ei2). Este astfel suficient ca fracția din pedeapsă necesar a fi
executatǎ să se împlinească pe parcursul judecării cererii. Această soluție a
fost menținutǎ și prin ultima modificare a Cod de procedurǎ penalǎ, așa cum
rezultădin art. 587 alin. (2) NCPP.
2. Titularul cererii este condamnatul. De asemenea,
legea prevede si posi-bilitatea dispunerii acestei mǎsuri la propunerea
comisiei pentru individualizarea regimului executǎrii pedepselor privative de
libertate.
3. Motivele cererii. În cerere se va menționa cǎ:
- persoana condamnatǎ a executat fracțiunea de pedeapsǎ
prevǎzutǎ de lege (cel condamnat pe viațǎ va executa efectiv 20 de ani de
detenție);
- acesta se aflǎ în executarea pedepsei în regim
semideschis sau deschis (în cazul condamnatului pe viațǎ se va aprecia doar
dacă acesta a avut o bună conduităpe durata executării pedepsei);
- cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile
stabilite prin hotǎrârea de condamnare, afarǎ de cazul când dovedește cǎ nu1 a
avut nicio posibilitate sǎle îndeplineascǎ;
- existǎ motive care sǎ convingă instanța cǎ persoana
condamnatǎ s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
Reeducarea condamnatului rezultǎ și din faptul cǎ nu a
fost sancționat disciplinar de cǎtre conducerea penitenciarului, precum și din
participarea acestuia la activitățile cultural-educative derulate la locul de
detenție.
Se vor mai arǎta durata din pedeapsǎ care ar mai rǎmâne de
executat, vârsta condamnatului, starea sănătății, forma de vinovăție,
antecedentele penale, toate aceste aspecte urmând a fi avute în vedere la
soluționarea cererii.
4. Temeiul juridic este dat de dispozițiile
privitoare la executarea pedepselor cuprinse în noul Cod penal (art. 99-106),
precum și cele din Legea nr. 254/2013(art. 95-97).
5. Instanta competentǎ. Liberarea condiționată se
dispune de cǎtre judecă-toria în a cǎrei circumscripție se aflǎ locul de
deținere.
Fixarea termenului de reînnoire de cǎtre instanțǎ, în
cazul respingerii cererii sau al propunerii de liberare condiționatǎ, se
impunea în toate cazurile în care soluția se întemeiază pe neîndeplinirea
cumulativă a condițiilor cerute de textele art. 59şi urm. C.pen. din 1968,
inclusiv în situația în care perioada rǎmasă de executat până la împlinirea
fracțiunii legale este mai mică sau egalǎ cu un an.
În cazul în care cererea sau propunerea de liberare
condiționată se respingea pentru neîndeplinirea condiției privitoare la
fracțiunea prevăzută de art. 59 și urm.C.pen. din 1968, iar perioada rǎmasă de
executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mare de un an, instanta
stabilea în sensul ca cererea sau propunerea sǎfie reînnoitǎ potrivit art. 450
alin. (2) C.proc.pen. din 1968, în termen de un an de la data împlinirii
fracțiunii prevǎzute de art. 59 și urm. C.pen. din 19681).
Soluția legislativă din noul Cod de procedură penală este aceeași și, de aceea,apreciem cǎ interpretarea anterioarǎ a instantei supreme privind art. 450 alin. (2)C.proc.pen. din 1968 este în continuare aplicabilǎ. Art. 587 alin. (2) NCPP stabileste cǎ respingerea cererii de liberare condiționată obligǎ la stabilirea unui termen de reiterare a cererii, termen care nu poate fi mai mare de 1 an de la data rǎmânerii definitive a sentintei în situatia în care cererea a fost respinsǎ ca nefondatǎ.Soluția legislativă din noul Cod de procedură penalǎ este aceeasi și, de aceea,apreciem cǎ interpretarea anterioarǎ a instanței supreme privind art. 450 alin. (2)C.proc.pen. din 1968 este în continuare aplicabilǎ.