1. Natura juridicǎ. Amânarea executǎrii pedepsei este o instituție regle-mentatǎ de art. 589 NCPP, prin care se dă posibilitatea persoanei condamnate definitiv la o pedeapsă privativă delibertate să solicite ca hotărârea de condamnare sǎ nu fie pusǎ în executare imediat, ci mai târziu.

2. Titularul cereri. Cererea de amânare a executǎrii pedepsei cu închisoarea sau a detenției pe viată poate fi formulată de procuror sau de condamnat.

3.Motivele cererii. Pentru amânarea executǎrii pedepsei pot fi invocate numai motivele prevǎzute de art. 589 NCPP, respectiv:

a) când se constatǎ, pe baza unei expertize medico-legale, cǎ persoana condam-natǎ suferǎ de o boalǎ care nu poate fi tratatǎ în rețeaua sanitarǎ a Administrației Nationale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediatǎ a pedepsei,dacǎ specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitarǎ a Ministerului Sǎnǎtǎții şi dacǎ instanța apreciazǎ cǎ amânarea executǎrii și lǎsarea în libertate nu prezintǎ un pericol pentru ordinea publicǎ;

Pentru a se putea amâna executarea pedepsei se impune efectuarea unei expertize medico-legale care sǎ constate că cel condamnat suferă de o boalăgravǎ incompatibilǎ cu regimul de detenție.

În aceastǎ situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată.Amânarea executǎrii pedepsei nu poate fi dispusă dacǎ cel condamnat și-a provocat singur starea de boalǎ, prin refuzul tratamentului medical, al intervenției chirurgicale, prin acțiuni de autoagresiune sau prin alte acțiuni vătămătoare, sau în situatia în care se sustrage efectuǎrii expertizei medico-legale.

b) condamnata este gravidǎ ori are copil mai mic de un an. Şi în aceastǎsituație trebuie sǎ se facǎ dovada cu un act medical sau cu certificatul de nastere al copilului.

Amânarea executării pedepsei se poate solicita până la încetarea cauzei care a generat această situație, care poate fi determinată de nașterea copilului sau de împlinirea vârstei de un an a acestuia.

Instanta apreciazǎ cu privire la oportunitatea cererii de amânare, având posibilitatea de a respinge cererea. O astfel de optiune poate interveni în mǎsura în care condamnata execută o pedeapsă aplicată pentru o infracțiune gravǎ sau atunci când aceasta are alti copii minori pe care i-a maltratat sau pe care i-a abandonat.

A fost pǎstrat caracterul executoriu al hotărârilor prin care se dispune amânarea executǎrii pedepsei.

A fost eliminatǎ posibilitatea amânǎrii motivate de consecințele grave ale executǎrii pentru familia condamnatului.

Motivele ce împiedică executarea pedepsei sunt împrejurǎri de naturǎ săîmpiedice executarea oricǎrei hotǎrâri judecǎtoreşti, aşa cum în mod just s-a retinut prin art. 589 alin. (6) NCPP. În cazul în care în timpul amânării executării pedepsei pe numele condamnatului este emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii,acesta nu poate fi executat pânǎ la expirarea termenului de amânare stabilit de instanțǎ sau, după caz, până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.

4.Instanta competentǎ. Cererea se adreseazǎ instanței de executare, astfel cum aceasta este definitǎ la art. 553 NCPP. Sentinta prin care se soluționeazǎcererea poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioarǎ, în termen de 3 zile de la comunicare.

Pentru a evita sustragerea persoanei condamnate de la executarea pedepsei,acesteia i se impun obligațiile prevǎzute de art. 590 alin. (1) NCPP, cum ar fi stabilirea unei limite teritoriale în care se poate deplasa, să comunice cu organul de supraveghere în mod periodic, să nu schimbe locuința fără informarea prealabilăa instanței, să nu dețină arme, sǎ efectueze tratamentul medical sau să aibă grijăde nou-nǎscut pe perioada amânării pedepsei. Există și posibilitatea ca aceasta sǎ fie obligatǎ şi să nu se afle în anumite locuri, să nu comunice sau să se apropie de anumite persoane sau să nu aibǎ dreptul să conducă anumite vehicule. În cazul nerespectării obligațiilor stabilite de cǎtre instanță se va dispune revocarea amânǎrii executǎrii pedepsei și punerea în executare de îndată a măsurii privative de libertate.

Inapoi