1.Natura juridicǎ.
Recunoasterea hotǎrârii arbitrale strǎine reprezintă o procedurǎ contencioasǎ în cadrul cǎreia se efectuează un control
asupra condițiilor de regularitate a hotǎrârii arbitrale străine. Dacă din hotărâre rezultǎ cǎ pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii, procedura poate deveni necontencioasǎ,potrivit art. 1130 alin. (2) C.proc.civ., cererea putând fi soluționată fără citarea pǎrților. De menționat cǎ recunoașterea unei hotǎrâri arbitrale strǎine poate fi cerută și pe cale incidentalǎ [art. 1126
alin. (2) C.proc.civ.].
Hotǎrârea arbitrală sträină se bucurǎ de
intangibilitate, în sensul cǎ fondul litigiului nu mai poate fi pus în discuție și nici hotărârea pronunțată nu mai poate fi cenzuratǎ,
dupǎ cum rezultǎ expres din
dispozițiile art. 1132 C.proc.civ.
Cererea
de recunoastere a hotărârii străine întrerupe prescripția dreptului de
a obtine executarea silită (art. 1100 C.proc.civ.).
2.Calitate procesualǎ activă (reclamant) are partea din
procesul arbitral interesatǎ sǎ obținǎ recunoaşterea hotǎrârii arbitrale strǎine în România, spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.
3.Calitate procesualǎ pasivǎ (pârât) are partea care refuză recunoasterea hotǎrârii arbitrale strǎine. Potrivit
art. 1130 alin. (2) C.proc.civ., cererea poate fi soluționată fǎră citarea pǎrților dacă din hotărâre rezultă cǎ pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii.
4.Motivele de fapt. Se va menționa cǎ între pǎrți a avut loc un litigiu arbitral strǎin, soluționat prin hotărârea arbitrală a cărei recunoastere se solicită, și se va arǎta cǎ sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile
prevǎzute de art. 1124 C.civ.,respectiv:
a)
se cere recunoasterea unei hotǎrâri arbitrale strǎine, în sensul definiției date de
art. 1123 C.proc.civ., care include orice sentințe
arbitrale de arbitraj intern sau international pronunțate într-un stat strǎin și care nu sunt considerate
hotărâri naționale în România;
b)
diferendul formând obiectul acesteia poate fi soluționat pe cale arbitralǎ în România;
c)
hotărârea nu conține dispoziții contrare
ordinii publice de drept international privat român
(art. 1124 C.proc.civ.).
De
asemenea, se va arǎta cǎ nu este incident niciunul din motivele de refuz al
recunoasterii sau executării prevăzute de art. 1128 C.proc.civ., respectiv:
a)
părțile nu aveau capacitatea de
a încheia convenția arbitralǎ conform legii aplicabile fiecăreia, stabilită potrivit legii
statului unde hotǎrârea a fost pronunțată;
b)
convenția arbitrală nu era valabilă potrivit legii căreia părțile au supus-o sau,în lipsā de stabilire a
acesteia, conform legii statului în care hotărârea arbitralä a fost pronunțatǎ;
c)
partea contra cǎreia hotărârea este invocată n-a fost cuvenit informatǎ
cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la procedura arbitralǎ ori a fost în
imposibilitate de a-și valorifica propria apărare în procesul
arbitral;
d)
constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală n-a fost conformăconvenției pǎrtilor ori, în lipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut
loc arbitrajul;
e)
hotǎrârea priveste un diferend
neprevǎzut în convenția arbitralǎ sau în afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispoziții care excedeazǎ termenilor
convenției arbitrale. Totuși, dacă dispozițiile din hotărâre care privesc aspecte
supuse arbitrajului pot fi separate de cele privind chestiuni nesupuse
arbitrajului,cele dintâi pot fi recunoscute și declarate executorii;
f)
hotǎrârea arbitralǎ n-a devenit încǎ obligatorie pentru părți sau a fost anulatăori suspendatǎ de o autoritate competentă
din statul în care sau după legea căruia a fost pronunțatǎ.
5.Temeiul de drept
il constituie dispozițiile art. 1123-1132 C.proc.civ.
6.Probe. Se va administra proba cu înscrisurile prevǎzute de art. 1127C.proc.civ., respectiv hotǎrârea arbitralǎ și convenția de arbitraj, în original sau în copie, care sunt supuse supralegalizǎrii în condițiile prevǎzute la art.
1092C.proc.civ., potrivit cǎruia actele
publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public strǎin pot fi produse în fața instanțelor române numai dacă sunt
supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică în statul de origine si apoi
de misiunea diplomatică sau oficiul consular
român, pentru certificarea autenticității semnăturilor și sigiliului
aplicate pe acestea. Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii
stabilite de statul de origine al actului,urnatǎ
de supralegalizarea efectuatǎ, fie de cǎtre misiunea diplomatică românăsau oficiul consular român din acest stat, fie de către
misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale
statului de origine și, în continuare, în oricare
dintre cele două situații, de cǎtre Ministerul
Afacerilor Externe. Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui
tratat international la care România este parte
sau pe bazǎ de reciprocitate. Astfel, cerința supralegalizǎrii este înlăturată pentru statele semnatare ale Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizǎrii actelor
oficiale strǎine, adoptatǎla Haga la 5
octombrie 1961, la care România a aderat
prin O.G. nr. 66/1999, aprobatǎ prin Legea nr.
52/2000, modificatǎ prin Legea nr. 142/2004 si
Legea nr. 121/2005, fiind suficientǎ aplicarea
apostilei", în condițiile convenției.
Dacǎ documentele nu sunt redactate în limbaromână, solicitantul trebuie sǎprezinte
și traducerea acestora în limba română, certificată de conformitate.
7.Timbrajul. În lipsa unei reglementǎri
exprese, considerǎm că sunt aplicabile dispozițiile
art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cǎrora orice alte acțiuni sau cereri
neevaluabile în bani, cu excepția celor
scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxează cu 20 lei.
8.Instanța competentǎ:
a)
teritorial - este competentǎ instanța judecǎtorească în circumscripția cǎreia se află domiciliul
sau, după caz, sediul celui căruia i se opune
respectiva hotǎrâre arbitralǎ, potrivit art. 1125 alin. (1) C.proc.civ. În caz de imposibilitate de stabilire a acestuia, competența aparține
Tribunalului Bucureşti, potrivit alin. (2)al
aceluiasi articol;
b) material - competenta apartine tribunalului, conform art. 1125 alin. (1)C.proc.civ.