1.Natura juridicǎ. Este o acțiune în realizare, patrimonialǎ, personalǎ, înte-meiatǎ pe rǎspunderea operatorului de transport feroviar pentru paguba care rezultǎ din pierderea totalǎ sau parțialǎ ori din avarierea mǎrfii, survenitǎ între momentul încheierii contractului de transport și până la eliberarea expediției,precum și pentru paguba care rezultă din depăsirea termenului de executare a contractului de transport.

2.Calitate procesuală activă (reclamant) are expeditorul sau destinatarul mǎrfii. Potrivit art. 65 alin. (1) din Regulamentul de transport pe căile ferate din România (denumit în continuare R.T.), acțiunea juridicǎ împotriva operatorului de transport feroviar, care se naste din contractul de transport, aparține persoanei care posedă scrisoarea de trǎsură sau care, în lipsa acesteia, dovedeste dreptul sǎu în alt mod. În cazul celorlalte acțiuni care derivă din contractul de transport,acestea apartin expeditorului, atâta timp cât el are dreptul să modifice contractul de transport, sau destinatarului, din momentul în care fie cǎ a primit scrisoarea de trǎsurǎ, fie cǎ și-a valorificat drepturile care îi aparțin [art. 65 alin. (4)].

3.Calitate procesualǎ pasivă (pârât) are operatorul de transport feroviar,parte în contractul de transport, denumit cǎrǎus. Acțiunea se poate exercita împotriva operatorului de transport feroviar de la expediere, împotriva operatorului de transport feroviar de destinație sau împotriva operatorului de transport feroviar pe parcursul căruia s-a produs faptul care a dat nastere acțiunii [art. 66 alin. (3)din R.T.].

4.Motivele de fapt. Se va arǎta cǎ între pǎrți s-a încheiat un contract de transport, materializat sub forma înscrisului denumit scrisoare de trǎsură, în termenii şi conditiile specificate în acest înscris, precum și faptul cǎ a intervenit o cauzǎ de rǎspundere a operatorului de transport feroviar, respectiv pentru:

a) pierderea totalǎ sau parțialǎ a mǎrfii. În ceea ce privește pierderea mărfii,se considerǎ¹) cǎ acest caz este incident și în situația distrugerii mǎrfii, rǎtǎcirii ei şi predǎrii ei altor persoane, precum și în situația descoperirii unor pierderi mari în greutate;

b) avarierea mǎrfii. Avaria există atunci când s-a înregistrat o diminuare a valorii mǎrfii în timpul transportului, sub aspect cantitativ sau calitativ, ca urmare a spargerii, îndoirii, zgârierii, decolorării, pătării, ruginirii, putrezirii, amestecului cu alte corpuri etc.1). În cazul în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare sau semnele de pe mărfurile transportate într-un mijloc deschis poartǎ, de asemenea, urme de violare, se presupune -până la proba contrară - că mǎrfurile au fost avariate din vina operatorul de transport feroviar;

c) depǎşirea termenului contractului de transport, fapt ce a provocat reclaman-tului un prejudiciul.

De asemenea, se va argumenta existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile legale de exonerare a rǎspunderii operatorului de transport feroviar prevǎzute de art. 61 alin. (3) din R.T.

Cât privește calculul despǎgubirilor, deosebim următoarele situații:

a) în caz de pierdere totalǎ sau parțialǎ, operatorul de transport feroviar datoreazǎ, excluzând alte daune-interese, o despǎgubire calculată după facturăsau dupǎ prețul curent al mǎrfii, iar, în lipsa acestora, după prețul mărfurilor de aceeași naturǎ și calitate, la locul și data la care marfa a fost primită la transport.Despǎgubirea nu poate depǎși valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă, stabilităprin Normele uniforme. În afarǎ de aceasta, operatorul de transport feroviar trebuie sǎ restituie tariful detransport, taxele vamale și celelalte sume plǎtite de client cu ocazia transportului mǎrfii pierdute;

b) în caz de avarie, operatorul de transport feroviar va plǎti o despăgubire echivalentǎ cu avarierea mǎrfii, fǎrǎ alte daune-interese. Suma se calculeazǎaplicând la valoarea mǎrfii stabilite potrivit art. 63 alin. (2) procentul de avariere constatat. Despǎgubirea nu poate depăși:

- dacǎ marfa este integral avariatǎ, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totalǎ;

- dacǎ numai o parte din marfǎ este avariată, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a pǎrții avariate. Operatorul de transport feroviar trebuie sǎ restituie,în plus, în proporția determinată de procentul de avariere, tarifele prevǎzute de art. 63 alin. (2) din R.T.

c) în caz de depǎsire a termenului contractului de transport, operatorul de transport feroviar este obligat să plǎtească 2% din tariful de transport pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma totală să poată depăși jumătate din tariful de transport. Dacǎ se face dovada cǎ a rezultat un prejudiciu din cauza întârzierii,se va plǎti pentru acesta o despǎgubire ce nu poate depǎși tariful de transport.Despǎgubirile pentru depǎşirea termenului de executare a contractului de transport nu se pot cumula cu cele care trebuie plǎtite în caz de pierdere totală sau parțială a mǎrfurilor. În caz de pierdere parțialǎ, ele se vor plăti, dacă este cazul, numai pentru marfa nepierdută. Despăgubirile pentru depǎșirea termenului de executare a contractului de transport, în caz de avariere, se cumuleazǎ, dacǎ este cazul, cu despǎgubirea prevǎzutǎ la art. 63 alin. (3). Numai depǎşirea termenului total de executare a contractului de transport dǎ dreptul la despăgubire.

De asemenea, se va preciza cǎ s-a îndeplinit procedura reclamației adminis-trative, care, potrivit art. 64 alin. (3) din R.T., este obligatorie si care trebuie adresatǎ, în scris, operatorului de transport feroviar, în termen de 3 luni dde la data încheierii contractului de transport.

5.Temeiul de drept. Cadrul general este dat de dispozitiile cuprinse în Capitolul IV și Capitolul V din Regulamentul de transport pe cǎile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005, republicatǎ, respectiv urmǎtoarele articole:art. 60 - în care se stabilesc normele ce reglementează răspunderea operatorului de transport feroviar, art. 61 - care reglementeazǎ întinderea răspunderii și art. 63 - care stabileste normele referitoare la calculul despǎgubirilor.

De asemenea, se va indica şi temeiul juridic distinct, individualizat în funcție de prejudiciul constatat, după natura acestuia: pierderea totală sau parțială a mǎrfii, avarierea acesteia sau întârzierea în ajungerea la destinație.

6.Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun în materie de probe,respectiv înscrisuri, interogatoriu, fiind obligatorii duplicatul scrisorii de trǎsurǎ,când acțiunea este introdusă de expeditor, sau scrisoarea de trǎsură, în cazul în care acțiunea este introdusă de destinatar, precum și procesul-verbal constatator în caz de pierdere a mǎrfii sau avariere, întocmit la eliberarea mǎrfii. Se mai pot depune corespondențǎ, facturi, registre comerciale.

În aceastǎ materie se aplicǎ şi prezumții legale relative - juris tantum - de vinovǎție a operatorului de transport feroviar astfel, se consideră marfa pierdutăcând ea nu a fost eliberatǎ destinatarului sau ținută la dispoziția sa, în cele 30de zile care urmeazǎ dupǎ împlinirea termenului de executare a contractului de transport. În cazul în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartǎ urme de violare sau semnele de pe mǎrfurile transportate într-un mijloc deschis poartǎ asemenea urme de violare, se presupune - până la proba contrarǎ - cǎ mǎrfurile au fost avariate din vina cǎii ferate.

Referitor la capǎtul de cerere privind dobânda legalǎ, se va depune dovada cu privire la modul de calcul al acesteia, pe perioada solicitată, precum si un înscris cu privire la dobânda de referință practicată de B.N.R. În acest sens sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legalǎ remuncratorie si penalizatoare pentru obligații bǎneşti, aprobatä prin Legea nr. 43/2012, completalàprin Legea nr. 72/2013. Astfel, potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, rata dobânzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobânzii de referințǎ a Bancli Nationale a României (care este rata dobânzii de politică monetară stabilitǎ prin hotǎrâre a Consiliului de administrație al Bancii Nationale a Românlei) plus 4puncte procentuale [art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011].

Potrivit art. 3 alin. (2') din acest act normativ, introdus prin Legea nr. 72/2013,in raporturile dintre profesionişti, dobânda legală penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobânzii de referințǎ plus 8 puncte procentuale. Nivelul ratei dobânzii ce referințǎ a Bǎncii Naționale a României se publicǎ în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Bǎncii Naționale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se modifică.

Se va ataça dovada participǎrii la sedința de informare cu privire la avantajele medierii, dacǎ este cazul. Dovada participării la sedința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea și se depune la dosarul cauzei1.

Se va depune copie dupǎ reclamația administrativă, conform art. 64 alin. (3)din R.T., care este obligatorie.

7.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

8. Dovada participǎrii la şedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Potrivit art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, astfel cum a fost modificat prin art. Il din Legea nr. 115/2012şi prin art. VIII din O.U.G. nr. 4/2013, partea interesată este ținută să facă dovada cǎ a participat la sedința de informare cu privire la avantajele medierii, în litigiile civile a cǎror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotǎrâre judecǎtorească executorie de deschidere a procedurii de insolvențǎ,a acțiunilor referitoare la Registrul Comerțului și a cazurilor în care pǎrțile aleg să recurgă la procedurile prevǎzute la art. 999-1018 C.proc.civ. Prin urmare,dacǎ valoarea cererii este sub 50.000 lei, reclamantul va fi ținut să facă dovada cǎ a participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Legea permite ca efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii sǎ fie realizatǎ de cǎtre mediator, dar și de cǎtre judecǎtor, procuror, consilier juridic,avocat, notar, caz în care aceasta se atestǎ în scris. Dovada participǎrii la şedința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea și se depune la dosarul cauzei2).Conform art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006, instanta va respinge cererea de chemare în judecatǎ ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de cǎtre reclamant a obligației de a participa la sedința de informare privind medierea. Ulterior va putea fi formulată o nouă acțiune, dar e obligatorie parcurgerea procedurii de informare.

9.Instanta competentǎ:

a) teritorial - este competentǎ instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului sau, dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, instanta în a cǎrei circumscripție se află resedința sau reprezentanța acestuia, iar dacǎ

 

pârâtul nu are nici resedința ori reprezentanța cunoscută, instanța în a cǎrei circumscripție reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedința ori reprezentanta,dupǎ caz, conform art. 107 alin. (1) şi art. 108 C.proc.civ.;

Fiind vorba despre o cerere în materie de transport, devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ. (competenta teritorialǎalternativǎ), astfel încât cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorǎsc dintr-un contract de transport.

Instanta rǎmâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării,pârâtul își schimbǎ domiciliul sau sediul. În cazul în care pârâta societate transport are dezmembrǎminte, este competentă și instanta locului unde ea are o sucursalǎ (sau un dezmembrǎmânt fără personalitate juridică), pentru obligatiile ce urmeazǎ a fi executate în acel loc sau care izvorǎsc din acte încheiate prin reprezentantul sucursalei (dezmembrǎmântului) ori din fapte sǎvârşite de acesta (art. 109 C.proc.civ.). Reclamantul are alegerea între mai multe instante deopotrivă competente.

b) material - instanta competentǎ este judecǎtoria sau tribunalul, dupǎ cum valoarea despǎgubirilor pretinse este de până la 200.000 lei sau peste aceastăvaloare, conform art. 94 pct. 1 lit. j) C.proc.civ., indiferent de calitatea pǎrților profesionisti sau neprofesionişti.

Inapoi