1. Natura juridicǎ. Este o acțiune în realizare,
patrimonialǎ, personalǎ, întemeiatǎ pe rǎspunderea cărăusului pentru fapta
proprie. Potrivit art. 3 CMR, cǎrăușul răspunde ca de propriile sale acțiuni și
omisiuni și pentru actiunile şi omisiunile prepuşilor sǎi și ale oricăror alte
persoane la serviciile cǎrora recurge pentru executarea transportului, dacă
acești prepuși sau aceste persoane acțio-neazǎ în exercițiul funcțiilor lor.
2. Calitate procesuală activă (reclamant) are expeditorul sau destinatarul mǎrfii.
3.Calitate procesualǎ pasivǎ (pârât) are partea din
contractul de transport international de mǎrfuri pe șosele, denumit cǎrăus.
4.Motivele de fapt. Se va arǎta cǎ între pǎrți s-a
încheiat un contract de trans-port internațional de mǎrfuri pe sosele,
materializat sub forma înscrisului denumit scrisoare de trǎsurǎ, în termenii și
condițiile specificate în acest înscris, precum si faptul cǎ a intervenit o
cauză de rǎspundere a transportatorului, respectiv pentru:
a) pierderea totalǎ sau parțialǎ a mǎrfii.
În aceastǎ privintǎ, se considerǎmarfa pierdutǎ, fǎrǎ a fi necesarǎ prezentarea
altor dovezi, atunci când aceasta nu a fost eliberatǎ în termen de 30 de zile
de la expirarea termenutui convenit sau, dacǎ nu a fost convenit un asemenea
termen, în 60 de zile de la primirea mǎrfii de cǎtre transportator;
b) avarierea mǎrfii. Avaria existǎ atunci când s-a
înregistrat o diminuare a valorii mǎrfii în timpul transportului, sub aspect
cantitativ sau calitativ;
c)depǎşireatermenului
contractului detransport,fapt ce a
cauzatreclamantului un prejudiciu. Se considerǎ întârziere la eliberare
atunci când marfa nu a fost eliberatǎ în termenul convenit sau, dacǎ nu a fost
convenit un termen, atunci când durata efectivǎ a transportului depǎseste
timpul care, în mnod rezonabil,este acordat unui transportator diligent,
ținându-se cont de circumstanțe.
De asemenea, se va argumenta existenta unui prejudiciel si
legatura de cauzalitate între fapta ilicitǎ și prejudiciu, precum si faptul cã
nu sut ideplinite condițiile exonerării de răspundere a transportatorului.
Ráspunderea transportatorului poate fi întemeiată pe
existenta dolutui sau culpei, care, potrivit legii țǎrii căreia îi aparține
organul de jurisdictie sesizat, este echivalentá cu dolul. S-a apreciat")
cǎ săvârsirea următoarelor fapte presupune existenta culpei echivalente
dolului:
- pierderea documentelor vamale de
cǎtre soferul vehicululi,
- stationarea nejustificat de lungá pe sosea pe vreme de
nisoare, prelata care acoperea încǎrcătura fiind deteriorată;
- refuzu transportatorului, la destinație, de a elibera
marfa timp de mai malte zile;
- lovirea tǎbliei marginale a unui pod, din neatenția
soferului, ceea ce a produs deteriorarea încǎrcăturii;
- rǎsturnarea mǎrfii din camion, la trecerea pe un pod a
cǎrui înǎlțime liberǎera insuficientă față de înǎlțimea încǎrcǎturii din
vehicul, care trebuia sǎ nu depăsească aceste limite.
Cât priveste calculul despǎgubirilor, în caz de pierdere
totală sau parțialǎtransportatorul va datora numai despăgubirile calculate după
valoarea mǎrfii la locul și în momentul primirii acesteia pentru transport
(art. 23 CMR). În caz de avariere a mǎrfii dispozițiile art. 23 CMR se aplicǎ
în mod corespunzător, cu limitǎrile stabilite de art. 25 pct. 2 CMR, iar în
situația depǎşirii termenului convenit pentru ajungerea la destinație daunele
nu pot depǎşi pretul transportului.
Referitor la capǎtul de cerere privind dobânzile, acestea
sunt fixate la 5% pe an şi încep sǎ curgǎ diferit, conform art. 27 pct. 1 CMR,
dupǎ cum a existat sau nu o reclamație prealabilǎ, respectiv din ziua
reclamației adresate în scris transportatorului, dacă aceasta existǎ, sau din
ziua introducerii acțiunii în justiție,în cazul lipsei unei asemenea
reclamații.
5.Temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile
Convenției de la Geneva referi-toare la contractul de transport internațional
de mǎrfuri pe sosele (CMR), la care România a aderat prin Decretul nr.
451/1972, astfel cum a fost amendatǎ prin Protocolul din 5 iulie 1978
(ratificat prin Decretul nr. 66/1981).
Astfel, vor fi invocate dispozițiile art. 17, art. 19,
art. 20, art. 21 sau ale art. 29 CMR pentru rǎspunderea transportatorului,
diferențiat în funcție de prejudiciul cauzat și de temeiul juridic al
rǎspunderii; art. 23 şi art. 25 CMR pentru evaluarea despǎgubirii pretinse;
art. 27 pct. 4 CMR pentru capătul de cerere privind dobânzile.
6. Probe. Sunt
aplicabile normele dreptului comun în materie de probe, în principal proba prin
înscrisuri, fiind obligatorii scrisoarea de trǎsura şi procesul-verbal
constatator în caz de pierdere a mǎrfii sau avariere, întocmit la eliberarea
mǎrfii, precum și corespondență, facturi, registre comerciale etc.
in această materie se aplică și prezumții legale relative -juris tantum - de vinovǎtie a transportatorului, respectiv cele
referitoare la pierderea sau la întârzierea eliberǎrii mǎrfii.
Se mai poate administra ca mijloc de probă și
interogatoriul pârâtei sau expertiza judiciarǎ contabilǎ pentru evaluarea
despägubirilor, conform dispozițiilor speciale în materie cuprinse în CMR,
sau/și expertiza tehnică pentru constatarea pierderii suferite ori a avarierii
mǎrfii.
Se anexeazǎ, obligatoriu, dovada participǎrii la sedința
de informare cu privire la avantajele medierii, dacǎ este cazul. Dovada
participării la sedința de informare privind avantajele medierii se face
printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat
informarea si se depune la dosarul cauzei').
Se va depune și reclamația
administrativǎ, care este facultativă.
7.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru1 se calculează la valoarea
obiectului pricinii, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru.
8.Dovada
participǎrii la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii.
Potrivit art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea
profesiei de mediator, astfeI cum a fost modificat prin art. II din Legea nr.
115/2012şi prin art. VIII din O.U.G. nr. 4/2013, partea interesatǎ este ținutǎ
sǎ facǎ dovada cǎ a participat la sedința de informare cu privire la avantajele
medierii, în litigiile civile a cǎror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia
litigiilor în care s-a pronuntat o hotǎrâre judecǎtoreascǎ executorie de
deschidere a procedurii de insolventǎ,a acțiunilor referitoare la Registrul
Comerțului și a cazurilor în care pǎrțile aleg sǎ recurgǎ la procedurile
prevǎzute la art. 999-1018 C.proc.civ. Prin urmare,dacǎ valoarea cererii este
sub 50.000 lei, reclamantul va fi ținut să facă dovada cǎ a participat la
sedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Legea permite ca
efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii sǎ fie realizată
de cǎtre mediator, dar și de cǎtre judecǎtor, procuror, consilier
juridic,avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris. Dovada
participării la sedinta de informare privind avantajele medierii se face
printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat
informarea și se depune la dosarul cauzei1).Conform art. 2 alin. (12) din Legea
nr. 192/2006, instanta va respinge cererea de chemare în judecatǎ ca
inadmisibilǎ în caz de neîndeplinire de cǎtre reclamant a obligatiei de a participa
la sedința de informare privind medierea. Ulterior,va putea fi formulată o nouǎ
acțiune, dar e obligatorie parcurgerea procedurii de informare.
9.Instanta competentǎ:
a) competența
generalǎ a instantelor române - în aceastǎ materie sunt aplicabile
dispozițiile Regulamentului nr. 44/2001 privind competenta
ludiciarǎ.recunoasterea și executarea hotărârilor în materie civilă și
comercială;
b) teritorial -
este competentă instanța de la domiciliul sau sedíul pârátului,sau, dacă
domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, instanta in a cǎrei
circumscripție se aflǎ resedinta sau reprezentanta acestuia, iar dacāpârâtul nu
are nici resedința ori reprezentanța cunoscutá, instanta in a cârei
circumscriptie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, resedinta ori
reprezentanta,dupǎ caz, conform art. 107 alin. (1) si art. 108 C.proc,civ.;
Fiind vorba despre o cerere in materie de transport, devin
incldente dispozitile art. 113 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ. (competenta
teritorialã alternativá), astfel incât cererea privitoare la despágubiri se va
putea face si la instanta locului de placare sau de sosire, pentru cererile ce
izvorâsc dintr-un contract de transport
Instanta rámâne competentá sá judece procesul chiar dacǎ,
ulterior sesizarii, pârâtul işi schimbǎ domiciliul sau sediul. În cazul in care
parata societate de transport are dezmembraminte, este competentá si instanta
locului unde ea are o sucursala (sau un dezmembrǎmânt fără personalitate
juridică), pentru obligațiile ce urmeaza a fi executate în acel loc sau care
izvorǎsc din acte încheiate prin reprezentantul sucursalei
(dezmembrǎmântului) ori din fapte sǎvârsite de acesta
(art. 109 C.proc.civ.). Reclamantul are alegerea între mai multe instante
deopotriva competente.
c) material - instanta competentă
este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea despágubirilor pretinse este de pânǎ la 200.000 lei sau
peste aceastǎ valoare, conform art. 94 pct. 1 lit. j) C.proc.civ., indiferent
de calitatea pǎrților,profesionişti sau neprofesionişti.