1. Natura juridică. Este o acțiune în realizare,
patrimonială, personală, înte-meiatǎ pe rǎspunderea pentru neplata tarifelor de
transport și a accesoriilor.
2.Calitate procesualǎ activǎ (reclamant) are operatorul de
transport feroviar, în calitate de transportator, care a efectuat transportul,
potrivit convenției încheiate.
3. Calitate procesualǎ pasivǎ (pârâtul) are, de regulă, expeditorul, dacă nu a existat o
convenție contrarǎ între expeditor și operatorul de transport feroviar.Atunci
când, în baza unei convenții între expeditor si operatorul de transport
feroviar, tarifele sunt în sarcina destinatarului și acesta nu a ridicat
scrisoarea de trǎsurǎ și nici nu a modificat contractulde transport,
expeditorul rǎmâne obligat la plata tarifelor.
4.Motivele de fapt. Se va arǎta cǎ între pǎrți s-a
încheiat un contract de transport, materializat sub forma înscrisului denumit
scrisoare de trǎsurǎ, în termenii şi conditiile specificate în acest înscris,
și că transportatorul și-a executat obligatia de a efectua transportul, însǎ
cel responsabil de plata tarifelor de transport nu și-a îndeplinit obligația
corelativă de a achita tariful de transport.
Prin tarif de transport se întelege suma datoratǎ pentru
efectuarea deplasǎrii calculată conform tarifului de transport feroviar.
Tarifele accesorii se referă la tarifele adiacente procesului de deplasare
(încǎrcare, descǎrcare, manipularea mǎrfurilor).
Plata tarifelor de transport se face fie cu ocazia
încheierii contractului de transport, fie la eliberarea expeditiei, fie
periodic, prin facturare, atunci când existǎ o convenție în acest sens.
Majorǎrile de întârziere sunt cele prevăzute în tarifele
proprii sau în conventia încheiatǎ.
5.Temeiul de drept este dat de dispozițiile art. 40
din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G.
nr. 7/2005 republicatǎ.
6.Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun în materie de
probe, res-pectiv înscrisuri, obligatoriu scrisoarea de trǎsurǎ, facturi,
corespondențǎ, registre comerciale, precum și interogatoriul pârâtului.
Se anexeazǎ, obligatoriu, dovada participǎrii la sedința
de informare cu privire la avantajele medierii, dacǎ este cazul. Dovada
participǎrii la sedința de informare privind avantajele medierii se face
printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat
informarea și se depune la dosarul cauzei1).
7.Timbrajul, Taxa judiciarǎ de timbru se calculează la valoarea
obiectului pricinii, potrivitart. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru.
8.Dovada
participǎrii la sedința de informare cu privire la avantajele medierii.
Potrivit art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea
profesiei de mediator, astfel cum a fost modificat prin art. II din Legea nr.
115/2012şi prin art. VIII din O.U.G. nr. 4/2013, partea interesată este ținută
să facă dovada cǎ a participat la sedința de informare cu privire la avantajele
medierii, în litigiile civile a cǎror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția
litigiilor în care s-a pronuntat o hotǎrâre judecǎtorească executorie de
deschidere a procedurii de insolvențǎ,a acțiunilor referitoare la Registrul
Comerțului şi a cazurilor în care pǎrțile aleg sǎ recurgǎ la procedurile
prevǎzute la art. 999-1018 C.proc.civ. Prin urmare, dacǎvaloarea cererii este
sub 50.000 lei, reclamantul va fi ținut sǎ facǎ dovada cǎ a participat la
sedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Legea permite ca
efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii sǎ fie
realizatăde cǎtre mediator, dar și de cǎtre judecǎtor, procuror, consilier
juridic, avocat, notar,caz în care aceasta se atestǎ în scris. Dovada
participǎrii la sedința de informare privind avantajele medierii se face
printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea
si se depune la dosarul cauzei1. Conform art. 2 alin. (12) din Legea nr.
192/2006, instanta va respinge cererea de chemare în judecatǎ ca inadmisibilă
în caz de neîndeplinire de cǎtre reclamant a obligației de a participa la
sedința de informare privind medierea. Ulterior va putea fi formulatǎo nouǎ
acțiune, dar e obligatorie parcurgerea procedurii de informare.
9.Instanța competentǎ:
a) teritorial - este
competentǎ instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului,sau, dacă domiciliul
sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, instanta în a cǎrei
circumscripție se aflǎ resedința sau reprezentanța acestuia, iar dacǎpârâtul nu
are nici resedința ori reprezentanța cunoscutǎ, instanța în a cǎrei
circumscriptie reclamantul își are domiciliul, sediul, resedința ori
reprezentanta,dupǎ caz, conform art. 107 alin. (1) şi art. 108 C.proc.civ.;
Fiind vorba despreo cerere în materie de transport, devin
incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ. (competenta
teritorialǎ alternativǎ), astfel încât cererea privitoare la despǎgubiri se va
putea face și la instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce
izvorǎsc dintr-un contract de transport.
Instanța rǎmâne competentă să judece procesul chiar dacă,
ulterior sesizării,pârâtul îşi schimbǎ domiciliul sau sediul. În cazul în care
pârâta societate de transport are dezmembrǎminte, este competentă și instanța
locului unde ea are o sucursală(sau un dezmembrǎmânt fǎrǎ personalitate
juridicǎ), pentru obligațiile ce urmeazăa fi executate în acel loc sau care
izvorǎsc din acte încheiate prin reprezentantul su-cursalei (dezmembrǎmântului)
ori din fapte sǎvârşite de acesta (art. 109 C.proc.civ.).Reclamantul are
alegerea între mai multe instante deopotrivǎ competente.
b) material -
instanța competentă este judecǎtoria sau tribunalul, după cum valoarea
despǎgubirilor pretinse este de până la 200.000 lei sau peste aceastǎvaloare,
conform art. 94 pct. 1 lit. j) C.proc.civ., indiferent de calitatea
părților,profesionişti sau neprofesionişti.