1. Natura juridică. Este o acțiune în realizare,
patrimonială, personalăǎ, prin care asigurǎtorul se întoarce împotriva
persoanei responsabile de producerea accidentului de vehicul, pentru
recuperarea sumei plǎtite terțului cu titlu de despǎgubire.
2.Calitate procesualǎ activǎ (reclamant) are asigurǎtorul.
Astfel, potrivit art. 2210 alin. (1)C.civ., în limitele indemnizației plǎtite,
asigurǎtorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale
beneficiarului asigurǎrii împotriva celor rǎspunzǎtori de producerea pagubei,
cu excepția asigurǎrilor de persoane.
3. Calitate procesualǎ pasivă (pârât) are persoana responsabilǎ de produ-cerea
accidentului.
4.Motivele de fapt. Se va arăta că asigurătorul a
plătit despăgubirea tertului prejudiciat prin accidentul de vehicul produs din
culpa pârâtului și cǎ este incident unul din cazurile prevǎzute de art. 58 din
Legea nr. 136/1995 în care asigurǎtorul are drept de regres.
Dreptul de regres se aplică în cazurile expres și
limitativ prevǎzute de lege, și anume:
a) accidentul a fost produs cu
intenție;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte
incriminate de dispozitiile legale privind circulația pe drumurile publice ca
infracțiuni sǎvârşite cu intenție, chiar dacǎ aceste fapte nu s-au produs pe
astfel de drumuri, sau în timpul comiterii altor infracțiuni sǎvârșite cu
intenție;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul
infracțiunii sǎvârşite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;
d) persoana rǎspunzǎtoare de producerea pagubei a condus
vehiculul fǎrǎconsimțǎmântul asiguratului.
5.Temeiul de drept îl constituie dispozițiile art.
58 din Legea nr. 136/1995,precum și ale art. 2210 C.civ.
6.Probe. Sunt aplicabile dispozițiile art. 2200 C.civ., potrivit
cǎrora, pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie
încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când
există un început de dovadăscrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut
prin forță majoră sau caz fortuit și nu există posibilitatea obținerii unui
duplicat, existenta şi continutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de
probǎ. Încheierea contractului de asigurare se constată prin polita de
asigurare sau certificatul de asigurare emis și semnat de asigurǎtor ori prin
nota de acoperire emisă și semnată de brokerul de asigurare.Documentele care
atestǎ încheierea unei asigurǎri pot fi semnate și certificate prin mijloace
electronice.
În afara acestor dispoziții speciale, sunt aplicabile
normele de drept comun,respectiv înscrisuri și, eventual, interogatoriul
pârâtului. Se depun, obligatoriu,dovada încheierii contractului de asigurare
(polita de asigurare), procesul-verbal de constatare a pagubelor (eventual
procesul-verbal suplimentar de constatare a pagubelor), dosarul de daunǎ,
precum și celelalte înscrisuri necesare stabilirii despǎgubirilor și care sunt
prevǎzute de norme. În cazul prevǎzut de art. 58lit. d) din lege se poate administra
și proba cu martori pe aspectul avut în vedere de această împrejurare.
Societǎții de asigurǎri îi sunt, de asemenea, aplicabile
dispozițiile art. 277C.proc.civ. cu privire la înscrisurile întocmite de
profesionişti, cele privind înscrisul sub formǎ electronicǎ, reglementat de
Legea nr. 455/2001 privind semnǎtura electronicǎ, care are valoarea unui
înscris sub semnătură privatǎ, cele privind înscrisurile pe suport informatic
(art. 282-284 C.proc.civ.) si alte categorii de înscrisuri (art. 289-291
C.proc.civ.) și cele ale art. 280 C.proc.civ. cu privire la registrele profesionistilor,
ca și cele referitoare la proba datei înscrisului (art. 277 C.proc.civ.).
Se anexeazǎ, obligatoriu, dovada participǎrii la sedinta
de informare cu privire la avantajele medierii. Dovada participǎrii la sedința
de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de
informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea și se depune la
dosarul cauzei.
7.Taxa
judiciarǎ de timbru se calculeazǎ la valoarea obiectului pricinii,conform art.
3 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru2).
8.Dovada
participǎrii la sedința de informare cu privire la avantajele medierii.
Potrivit art. 60' din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea
profesiei de mediator, astfel cum a fost modificat prin art. II din Legea nr.
115/2012şi prin art. VIII din O.U.G. nr. 4/2013, partea interesată este ținută
să facă dovada cǎ a participat la sedința de informare cu privire la avantajele
medierii, în litigiile civile a cǎror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția
litigiilor în care s-a pronunțat o hotǎrâre judecǎtorească executorie de
deschidere a procedurii de insolvențã,a actiunilor referitoare la Registrul
Comerțului și a cazurilor în carepǎrtile aleg sǎ recurgă la procedurile
prevǎzute la art. 999-1018 C.proc.civ. Prin urmare,dacǎ valoarea cererii este
sub 50.000 lei, reclamantul va fi ținut să facă dovada cǎ a participat la
sedința de informare cu privire la avantajele medierii. Legea permite ca
efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii sā fie realizată
de cǎtre mediator, dar și de cǎtre judecǎtor, procuror, consilier
juridic,avocat, notar, caz în care aceasta se atestǎ în scris. Dovada
participárii la sedința de informare privind avantajele medierii se face
printr-un certifical de informare eliberat de mediatorul care a realizat
informarea și se depune la dosarul cauzer.
Conform art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006, instanța
va respinge cererea de chemare în judecatǎ ca inadmisibilǎ în caz de
neîndeplinire de cǎtre reclamant a obligației de a participa la sedința de
informare privind medierea. Ulterior, va putea fi formulatǎ o nouǎ acțiune, dar
e obligatorie parcurgerea procedurii de informare.
9.Instanta competentǎ:
a) teritorial -
este competentǎ instanța de la domiciliul sau sediu1 pârâtului sau, dacă
domiciliul sau, dupǎ caz, sediul pârâtului este necunoscut, instanța în a cǎrei
circumscripție se aflǎ reşedința sau reprezentanța acestuia, iar dacǎpârâtul nu
are nici resedința ori reprezentanța cunoscută, instanța în a cǎrei
circumscripție reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedința ori
reprezentanta,dupǎ caz, conform art. 107 alin. (1) şi art. 108 C.proc.civ.;
Fiind vorba despre o cerere în materie de asigurare, devin
incidente dispozițiile art. 115 C.proc.civ. (competența teritorialǎ
alternativă), astfel încât cererea privitoare la despăgubiri se va putea face
și la instanța în circumscripția căreia se aflǎ domiciliul sau sediul
asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat. În
materia asigurǎrii obligatorii de rǎspundere civilă, tertul prejudiciat poate
introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, dupǎcaz, a sediului
sǎu.
Alegerea competenței prin convenție este considerată ca
nescrisă dacǎ a fost fǎcutǎ înainte de nasterea dreptului la despăgubire.
Instanța rǎmâne competentǎ sǎ judece procesul chiar dacă,
ulterior sesizări,pârâtul își schimbǎ domiciliul sau sediul. În cazul în care
pârâta societate de asigurǎri are dezmembrǎminte, este competentă și instanța
locului unde ea are o sucursalǎ (sau un dezmembrǎmânt fǎrǎ personalitate
juridicǎ), pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care
izvorǎsc din acte încheiate prin reprezentantul sucursalei (dezmembrǎmântului)
ori din fapte sǎvârsite de acesta (art. 109 C.proc.civ.). Reclamantul are
alegerea între mai multe instante deopotrivă competente.
b) material -
instanța competentă este judecătoria sau tribunalul, dupǎ cum valoarea
despăgubirilor pretinse este de până la 200.000 lei sau peste aceastăvaloare,
conform art. 94 pct. 1 lit. j) C.proc.civ., indiferent de calitatea
pǎrților,profesionişti sau neprofesionişti.