1.Natura juridicǎ. Prin
această cerere se solicită deschiderea proceduríi judiciare a insolvenței ce
are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului și
care se realizeazǎ prin diferite căi: procedura generalăși procedura
simplificatǎ, și modalități: procedura reorganizǎrii judiciare şi procedura
falimentului. Această procedurǎ are caracter colectiv deoarece prin ea se
urmǎreste satisfacerea intereselor tuturor creditorilor debitorului.
Creditorul poate introduce cererea numai dacă dreptul la
acțiune privind valorificarea creanței sale nu s-a prescris.
2.
Calitate procesualǎ activǎ (creditor) are oricare creditor îndreptǎtit,titular
al uneia sau al mai multor creante certe, lichide și exigibile, indiferent de
natura acesteia, comercială, civilă, bugetară, salarială etc., în cuantumul
prevǎzut de lege, care nu au fost achitate de mai mult de 30 de zile de la
scadențǎ, precum şi Comisia Nationalǎ a Valorilor Mobiliare împotriva
entitǎților reglementate şi supravegheate de aceasta și care, potrivit datelor
de care autoritatea respectivădispune, îndeplinesc criteriile prevǎzute de
dispozițiile legale speciale pentru inițierea procedurii prevǎzute de lege.
Pentru definirea creanței certe nu sunt aplicabile
dispozițiile art. 662 alin. (2)C.proc.civ., potrivit cǎruia: ,,creanta este
certǎ când existența ei neîndoielnicărezultǎ din însuși titlul executoriu”.
Aceastǎ definiție este subsumatǎ procedurii individuale de executare silitǎ,
iar nu procedurii colective de insolvențǎ.
3.
Calitate procesualǎ pasivǎ (debitor). Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,
în cazul aplicării procedurii generale, calitate procesuală pasivǎ au
urmǎtoarele categorii de debitori aflați în stare de insolvență sau de
insolvențăiminentǎ, cu excepția celor prevǎzuți la alin. (2) lit. c) și d) al
art. 1 din lege:
1. societǎțile;
2. societǎțile cooperative;
3. organizațiile cooperatiste;
4. societățile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6. orice altǎ persoană juridică de drept privat care
desfăçoară și activități eco-nomice.
Conform art. 1 alin. (2) din aceeaşi lege, în cazul
aplicǎrii procedurii simplificate,calitate procesualǎ pasivă au urmǎtoarele
categorii de debitori aflați în stare de insolvențǎ:
a) comercianți, persoane fizice,
acționând individual;
b) asociatii familiale;
c) comercianți care fac parte din categoriile prevǎzute la
alin. (1) și îndeplinesc una dintre urmǎtoarele condiții:
1. nu detin niciun bun în
patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau
documentele contabile nu pot fi gǎsite;
3. administratorul nu poate fi
gǎsit;
4. sediul nu mai existǎ sau nu corespunde adresei din registrul
comerțului.
d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la
alin. (1), care nu au pre-zentat documentele prevǎzute la art. 28 alin. (1)
lit. b), c), e) si h) în termenul prevǎzut de lege;
e) societǎți comerciale dizolvate
anterior formulǎrii cererii introductive;
f) debitori care si-au declarat prin cererea introductivă
intenția de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptățiți sǎ beneficieze de
procedura de reorganizare judiciarǎ prevăzutǎ de prezenta lege.
Atunci când cererea este introdusă de Comisia Naționalǎ a
Valorilor Mobiliare,calitate procesuală pasivă au entitățile reglementate și
supravegheate de aceasta.
4.Obiectul cererii.
Potrivit art. 31 din lege, orice creditor îndreptătit poate sǎ solicite
deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului aflat în stare de
insolvență. Creditorul va indica aplicarea procedurii generale sau a procedurii
simplificate, în funcție de distincțiile oferite de art. 1 din lege.
5.Motivele de fapt. Se va arǎta în ce calitate s-a
formulat cererea, precum si faptul cǎ titularul cererii deține una sau mai
multe creante, certe, lichide și exigibile, în cuantumul prevǎzut de lege, care
nu au fost achitate de mai mult de 90 de zile de la scadențǎ. De asemenea, se
va arăta că debitorul este în stare de insolventǎ, astfel cum aceasta este
definitǎ în art. 3 pct. 1 din lege, ca fiind acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizeazǎ prin insuficienta fondurilor bǎneşti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Potrivit art. 3pct. 1 lit. a)
din lege, astfel cum a fost modificatǎ prin pct. 1 din Legea nr.
169/2010,începând cu 24.07.2010, insolvența este prezumatǎ ca fiind vǎditǎ
atunci când debitorul, dupǎ 90) de zile de la scadență, nu a plǎtit datoria sa
față de creditor.Prezumția este relativǎ. Insolvența este iminentă atunci când
se dovedește cǎdebitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile
angajate, cu fondurile bǎneşti disponibile la data scadenței.
Cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă
cererea creditorului (valoarea-prag), potrivit art. 3 pct. 12 din Legea nr.
85/2006, astfel cum a fost modificat prin pct. 2 din Legea nr. 169/2010
începând cu 24.07.2010, este de 45.000lei, iar pentru salariati, de 6 salarii
medii brute pe economie/pe salariat. Anterior acestei modificǎri, valoarea prag
era de 10.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie. Prin
Decizia pronunțatǎ în recursul în interesul legii nr. 5/2013,I.C.C.J. a stabilit,
în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. (1), art. 33alin. (4)
şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportate la art. 725 alin. (1) şi
(4)C.proc.civ. cu referire la efectele modificǎrii pe cale legislativǎ a
valorii-prag prevǎzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, cǎ
judecătorul-sindic va analiza îndeplinirea condiției referitoare la existența
creanței în cuantumul prevăzut de lege prin raportare la momentul introducerii
cererii de deschidere a procedurii.
În cazul în care sunt formulate și alte cereri de cǎtre
alți creditori împotriva aceluiaşi debitor, între momentul înregistrǎrii
cererii de cǎtre un creditor și cel al judecǎrii acestei cereri, îndeplinirea
condițiilor referitoare la cuantumul minim al creantelor se va stabili în
raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat
cereri.
În aprecierea caracterului cert al creanței nu sunt
aplicabile dispozitiile art. 662 alin. (2) C.proc.civ., potrivit căruia:
,,creanța este certǎ când existența ei neîndoielnicǎ rezultǎ din însuși titlul
executoriu”. Aceastǎ definiție este subsumată procedurii individuale de
executare silitǎ, iar nu procedurii colective de insolvențǎ.
Prin urmare, creanța este certǎ nu numai atunci când este
constatată printr-un titlu executoriu, dar și atunci când este constatatǎ
printr-un înscris sub semnăturăprivatǎ sau chiar când nu este stabilită
printr-un titlu.
Caracterul lichid al creanței se defineste prin aceea cǎ
se referă la o sumă de bani, iar exigibilitatea presupune ajungerea creanței la
scadențǎ.
Cererea introductivă a creditorului trebuie să cuprindă
elementele stabilite de art. 31 din lege:
a) cuantumul si temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de cǎtre
debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor mǎsuri
asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la
reorganizarea debito-rului, caz în care va trebui sǎ precizeze, cel puțin la
nivel de principiu, modalitatea în care întelege sǎ participe la reorganizare.
6.Temeiul de drept îl constituie dispozițiile art.
26, 31 şi 33 din Legea nr. 85/2006. Menționǎm cǎ procedura reorganizǎrii
judiciare şi a falimentului instituțiilor de credit are o reglementare
distinctǎ, respectiv prin O.G. nr. 10/2004,aprobatǎ prin Legea nr. 278/2004; la
fel şi procedura redresării financiare și falimentului instituțiilor de
asigurare, reglementatǎ prin Legea nr. 503/2004.
7.Probe. Sunt aplicabile regulile prevǎzute de art. 249 și urm.
C.proc.civ. în materie probatorie (acte autentice, acte sub semnǎturǎ privatǎ,
facturi acceptate,corespondentǎ, telegrame, registrele comerciale). La cererea
introductivătrebuie anexate documentele justificative ale creanței și ale
actelor de constituire a garantiilor
Astfel, în ceea ce priveste înscrisul constatator al
creanței reclamantului, se vor depune: titlul executoriu, hotǎrâre
judecǎtorească sau efect de comert și,dupǎ caz, contractul încheiat de părți,
facturi fiscale, avize de expediție, relații de la oficiul registrului
comerțului, eventual și somații adresate de executorul judecǎtoresc, precum și
orice alte acte din care rezultǎ certitudinea creanței,Socotite utile cauzei.
De asemenea, se pot depune înscrisuri din care să rezulte
lipsa disponibilului în contul debitoarei.
8. Timbrajul.
Taxa judiciarǎ de timbru este de 200 lei, potrivit art. 14alin. (1) din O.U.G.
nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.