1.Natura juridicǎ. Este
o acțiune personală, prin care se angajeazǎ rǎspun-derea persoanei care are
paza juridicǎa animalului pentru prejudiciul cauzat de acesta, rǎspundere fundamentatǎ
pe ideea unei prezumții de culpǎ în supraveghere, de vinovǎție în exercitarea
pazei juridice. Art. 1375 C.civ., noua reglementare a rǎspunderii pentru
prejudiciile cauzate de animale, prevede în mod expres sintagma ,,independent
de orice culpǎ”.
2. Calitate procesualǎ activă (reclamant) are orice persoană care pretinde cǎ i-a fost
cauzat un prejudiciu de cǎtre un animal aflat în paza juridică a altei
persoane.
3. Calitate procesualǎ pasivǎ (pârât) are acea persoanǎ în a
cǎrei pazǎjuridică se afla animalul prin a cărui faptă se pretinde cauzarea
unui prejudiciu de cǎtre reclamant.
4. Motivele de fapt.
Se vor mentiona si argumenta în fapt condițiile răspunderii pentru prejudiciile
cauzate de animale, și anume:
a) existența unui
prejudiciu cauzat reclamantului de cǎtre un animal, constând,de exemplu, în
distrugerea unei recolte sau a altui bun al reclamantului, precum și cuantificarea bǎneascǎ a acestui
prejudiciu. Intrǎ sub incidența prevederilor art. 1375 C.civ. animalele care sunt apropriate
într-o formǎ oarecare și care pot fi efectiv supravegheate, și anume animalele
domestice, animalele sǎlbatice captive din grǎdini zoologice, circuri etc.,
precum și animalele sǎlbatice din rezervațiile ori din parcurile de vânǎtoare
închise, dacă prejudiciul s-a produs în incinta rezervației sau parcului1).
b) faptul cǎ
la data cauzǎrii prejudiciului animalul se afla în paza juridicǎa pârâtului, adicǎ acesta avea, la data
producerii prejudiciului, prerogativa de comandǎ, de direcție și de
supraveghere asupra animalului. Numai paza juridicǎ a animalului atrage
aplicarea prevederilor art. 1375 C.civ., cel care are paza materialǎputând
rǎspunde pentru fapta proprie, în condițiile art. 1357 C.civ.2)
Paza juridică nu se confundă cu paza materială a
animalului (deși de cele mai multe ori ele coexistǎ) pe care o au, de exemplu,
îngrijitorul animalului, cel care duce animalele la păşunat, zootehnicianul,
depozitarul animalului etc., deoarece acestia din urmǎ, spre deosebire de
paznicii juridici, nu au dreptul de a se folosi,pentru propriul lor interes, de
animalul încredințat.
Paza juridicǎ a animalului revine persoanei care avea
dreptul de a se folosi de animal la momentul producerii prejudiciului,
respectiv proprietarului animalului,sau, după caz, persoanei cǎreia
proprietarul i-a transmis folosința animalului,de exemplu pe temeiul unui drept
de uzufruct, al unui contract de locațiune, al unui contract de comodat etc. De
menționat cǎ, atunci când nu se cunoaste cine era persoana care se folosea de
animal, rǎspunderea pentru fapta acestuia revine proprietarului, cu privire la
care se prezumă paza juridică până la proba contrarie.
De menționat şi cǎ reclamantul, în cazul prejudiciilor
cauzate de animale,are drept de opțiune între angajarea rǎspunderii paznicului
juridic al animalului pe temeiul art. 1375 C.civ. sau a rǎspunderii paznicului
material al animalului pe temeiul art. 1357 C.civ.; de asemenea, atunci când
cel care are paza materială este angajatul unei alte persoane, victima
prejudiciului se poate îndrepta și împotriva comitentului pentru fapta
prepusului, de data aceasta în temneiul art. 1373 C.civ.
5. Temeiul de drept
îl reprezintǎ art. 1375 C.civ.; pe lángǎ aceastǎ normǎ cadru existǎ și o
dispoziție specialǎ privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de
animalele din fondul cinegetic, respectíiv art. 14 din Legea nr. 407/2006,
astfel cǎ,atunci când prin acțiune se pretinde cauzarea prejudiciului de cǎtre
un astfel de animal, temeiul de drept ce se va indica va fi art. 1375 C.civ.
raportat la art. 14 din Legea nr. 407/2006.
6. Probe:
a) înscrisuri -
orice înscrisuri de naturǎ a dovedi îndeplinirea condițiilor rǎspunderii
reglementate de art. 1375 C.civ. În acest sens se pot administra, de exemplu,
procesul-verbal de constatare a pagubei (dacǎ un astfel dde proces-verbal a
fost încheiat) pentru a se dovedi că s-a cauzat un prejudiciu de cǎtre animal,
actul juridic care atestǎ dreptul de folosințǎ, în interes propriu, al
pârâtului cu privire la animalul ce a cauzat prejudiciul reclamat prin acțiune
(cum ar fi un contract de vânzare-cumpǎrare reprezentând titlu de proprietate
al pârâtului asupra animalului sau un contract de locațiune, de comodat etc.
încheiat între proprietarul animalului şi pârât etc.), precum și orice alte
înscrisuri care atestă cuantumul prejudiciului suferit de reclamant;
b) interogatoriul
pârâtului - pe aspectul dovedirii
pazei juridice a animalului,a existenței și cuantumului prejudiciului reclamat
prin acțiune;
c) martori - pe aceleasi aspecte ca și cele vizate de interogatoriu și
înscrisuri;
d) expertizǎ de evaluare
a prejudiciului
- în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau nu a
putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probǎ menționate anterior.
7.Timbrajul. A se vedea supra nr. 70a
- Acțiunea în rǎspundere civilǎdelictualǎ pentru fapta proprie, pct. 7.
8. Instanta competentǎ. A
se vedea supra nr. 70a - Acțiunea în rǎspundere civilǎ delictualǎ pentru fapta proprie, pct. 8.