1.Natura juridicǎ. Este
o acțiune personală prin care se antrenează răspun-derea părinților pentru
faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârșite de copiii lor minori,
rǎspundere ce se fundamentează pe strânsa legătură dintre modul necorespunzǎtor
în care ei și-au îndeplinit îndatoririle legale care le revin față de copii şi
faptele ilicite comise de aceștia din urmǎ.
Sediul materiei îl constituie în prezent art. 1372 C.civ.,
texte care se aplicǎ, potrivit art. 3 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, doar dacă
fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a avut loc după data intrării în vigoare
a Noului Cod civil (1.10.2011). Aşadar, în motivarea în fapt și în drept se va
urmǎri furnizarea unor repere temporale suficiente pentru a justifica
aplicarea, după caz, a Codului civil din 1864 ori a Noului Cod civil.
2. Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoanǎ care pretinde cǎi-a fost
cauzat un prejudiciu prin fapta ilicită a copilului minor al altei persoane.
3. Calitate procesuală pasivă (pârâți) au părinții copilului căruia i se imputǎcauzarea
unui prejudiciu prin fapta sa culpabilǎ, rǎspunderea pǎrinților rezultând din
art. 483, art. 487-488, art. 493 şi art. 1372 C.civ. În mǎsura în care un
singur pǎrinte exercită autoritatea părintească cu privire la copilul care a
comis fapta,rǎspunderea incumbă doar acestuia, concluzie care rezultă din art.
1372 alin. (3)teza finală C.civ. Noua reglementare a înlăturat condiția
comunității de locuințădintre minor și pǎrinții care răspund pentru faptele
acestuia.
Mai mult, dupǎ cum s-a observat în mod just în doctrină,
sfera persoanelor tinute sǎ rǎspundǎ pentru faptele ilicite ale minorului este
mult mai largǎ, întrucât art. 1372alin. (1) C.civ. se referă la răspunderea
care incumbă celui care, în temeiul legii,al unui contract ori al unei hotǎrâri
judecǎtoreşti este obligat să supravegheze un minor. Aşadar, dupǎ împrejurări,
calitate procesuală pasivă pot avea tutorii minorilor sau ai celor puşi sub
interdicție, cadrele didactice din învățământul preuniversitar,meseriaşii care
instruiesc ucenici minori, persoanelor cǎrora un copil minor le este dat în
plasament, asistenții maternali, persoanele fizice sau juridice care își
asumăîn calitate de profesioniști, printr-o convenție, obligația de a instrui
minori, de a-I educa și de a le supraveghea activitățile, centrele de reeducare
și penitenciarele sub a cǎror autoritate se găsesc condamnați minori etc.
3a Urmeazǎ a se avea în vedere dispozițiile art. 194 lit.
a) C.proc.civ. si ale art. 148 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ.
4.Motivele de fapt. Se vor mentiona, cu referire la
persoana minorului,condițiile generale2) ale rǎspunderii civile delictuale, aşa
cum sunt reglementate în dispozițiile art. 1349 și 1357 C.civ. - existența unui
prejudiciu, a unei fapte ilicite,a unui raport de cauzalitate între fapta
ilicită și prejudiciu, mai puțin existența vinovǎției autorului minor al
prejudiciului, întrucât răspunderea subzistǎ chiar în cazul în care
fǎptuitorul, fiind lipsit de discernământ3), nu rǎspunde pentru fapta proprie [art. 1372 alin. (2)C.civ.] - şi cele speciale,
decurgând din dispozițiile art. 1372
C.civ. - autorul prejudiciului sǎ fie un copil minor și în sarcina pârâtului
sǎ existe o obligație de supraveghere a
minorului, decurgând din lege, contract sau
hotǎrâre judecǎtoreascǎ. De asemenea, se va argumenta în fapt îndeplinirea tuturor acestor condiții.
Sub imperiul reglementǎrii anterioare, doctrina și
jurisprudenta erau unanime în a nu condiționa rǎspunderea părinților de
discernământul copilului minor, deoarece, dacǎ s-ar cere ca minorul sǎ fi
acționat cu discernǎmânt,s-ar înlǎtura rǎspunderea părinților tocmai în acele
cazuri în care prezența lor în îndrumarea imediatǎ a copilului ar fi fost mai
necesarǎ, adicǎ în ipoteza minorilor nevârstnici4). Aceastǎ soluție este
consacratǎ expres de dispozițiile art. 1372 alin. (2) C.civ.
În ce priveste condițiile
speciale ale acestui tip de
rǎspundere, se va arǎta îndeplinirea lor prin indicarea vârstei autorului
faptei cauzatoare a prejudiciului de la momentul sǎvârşirii acesteia și a
împrejurărilor de fapt din care rezultǎ obligația de supraveghere a minorului
de către pârât sau pârâți.
Angajarea rǎspunderii civile delictuale pe temeiul art.
1372 C.civ. este condiționată de minoritatea făptuitorului la momentul
comiterii faptei ilicite,ceea ce presupune cǎ, la momentul comiterii faptei,
autorul acesteia nu împlinise vârsta de 18 ani sau nu devenise major înainte de
împlinirea a 18 ani, prin efectul cǎsǎtoriei, conform art. 39 C.civ.
Chiar în cazul în care părinții nu au locuință comună, în
noua reglementare pǎrintele la care minorul nu locuiește are, de regulǎ,
exercițiul autoritǎții pǎrinteşti şi, ca atare, dreptul si obligatia de
a-lsupraveghea, având totodatǎ dreptul de a avea legǎturi personale cu minorul
la locuinta acestuia, după cum rezultă din art. 493, art. 496 alin. (2) şi (5)
C.civ.
5.Temeiul de drept îl reprezintǎ dispozițiile art.
1372 C.civ. raportat la art. 1357şi 1381 C.civ.; aceste din urmǎ dispoziții
instituie condițiile generale ale rǎspun-derii civile delictuale, ce trebuie
întrunite în persoana minorului pentru care sunt chemați sǎ rǎspuundă pǎrinții,
și de aceea ele completează prevederile speciale ale rǎspunderii reglementate
de art. 1372 C.civ.
6.Probe:
a) înscrisuri -
orice înscrisuri de naturǎ sǎ dovedească săvârsirea faptei ilicite de cǎtre
copilul minor al pârâtului/pârâților, producerea prejudiciului și cuantumul
acestuia, precum si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu,
pentru cǎ, din momentul în care reclamantul dovedeste îndeplinirea acestor
condiții ale rǎspunderii privitoare la minor, celelalte condiții, referitoare
la pǎrinți - existența faptei ilicite a acestora constând în neîndeplinirea ori
îndeplinirea necorespun-zǎtoare a îndatoririlor care le reveneau privind
supravegherea și educația sau creşterea minorului, existența raportului de
cauzalitate dintre această faptă ilicităa pǎrinților și comiterea de cǎtre
minor a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi existența vinovǎției
pǎrinților pentru neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespun-zǎtoare a
îndatoririlor care le reveneau potrivit legii - sunt prezumate de lege pânǎla
proba contrarie". În ce priveste aceste prezumții referitoare la
neexercitarea corespunzǎtoare a obligației de crestere și educare a pǎrinților
și la legătura de cauzalitate dintre aceasta și fapta ilicită comisă de minor,
s-ar pǎrea cǎ ele își gǎsesc, în prezent, suportul în dispozițiile art. 1372
alin. (3) teza finalǎC.civ., deşi în doctrina recentǎ s-a afirmat și cǎ
rǎspunderea pǎrinților este una obiectivă,strǎinǎ de ideea de culpǎ. În tot
cazul, pǎrinții nu se pot exonera de răspundere decât dacă dovedesc cǎ fapta
ilicită a minorului se datorează unei cauze strǎine (forta majorǎ, cazul
fortuit, fapta victimei sau a unei alte persoane), altminteri fiind practic
imposibil de dovedit că fapta nu s-ar datora modului de îndeplinire a
îndatoririlor decurgând din exercițiul autorității părintesti2).
De asemenea, se vor depune înscrisuri care să ateste
îndeplinirea condițiilor speciale ale rǎspunderii fundamentate pe art. 1372
C.civ., și anume înscrisuri privind vârsta pe care o avea minorul la data
săvârsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și înscrisuri care atestă
existența obligației de supraveghere în sarcina pârâtilor.
b) interogatoriul
pârâtului/pârâților - pe aspectul
condițiilor generale și al celor speciale ale rǎspunderii pǎrinților, aspect
vizat și de înscrisuri;
c) martori - pe aceleasi aspecte ca si cele vizate de interogatoriu şi
de înscrisuri;
d) expertizǎ de evaluare
a prejudiciului
- în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârâți sau nu a
putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probǎ mentionate anterior.
7.Timbrajul. A se vedea supra nr. 70a
- Acțiunea în rǎspundere
civilǎdelictualǎ pentru fapta proprie, pct. 7.
8. Instanta competentǎ. A se vedea supra nr.
70a - Acțiunea în rǎspundere civilǎ delictualǎ pentru fapta proprie, pct. 8.