1.Natura juridicǎ. Este
o acțiune personalǎ, prin care este antrenată răspun-derea comitentilor pentru
fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârșită de către prepuşii acestora, rǎspundere
fundamentată pe ideea de garanție prevăzută de lege în sarcina comitentului.
2.Calitate procesualǎ activǎ (reclamant) are orice persoanǎ
care pretinde cǎ i-a fost cauzat un prejudiciu prin fapta ilicită a prepusului
unei alte persoane.
3.Calitate procesualǎ pasivǎ
(pârât) are comitentul, adică persoana fizicǎsau juridicǎ în interesul cǎreia
își desfǎşoară activitatea cel cǎruia i se imputǎsǎvârşirea faptei ilicite
cauzatoare de prejudicii (prepusul) și care, la momentul sǎvârşirii acestei
fapte, avea autoritatea de a da instrucțiuni şi directive autorului faptei
ilicite ce îndeplinea atribuțiile încredințate, de a-i supraveghea, îndruma și
controla activitatea desfăsurată în exercitarea acestor atribuții.
Raportul de subordonare
între pârât și autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este definitoriu
pentru angajarea rǎspunderii reglementate de art. 1373C.civ. si el poate
rezulta dintr-un contract de muncǎ sau din calitatea de membru al unei organizații
cooperatiste, în aceste două cazuri operând o prezumție puternicăprivind
existenta raportului dde prepușenie (de subordonare), prezumție care este însǎ
relativǎ, ceea ce înseamnă că poate fi înlăturată prin dovedirea, de către
partea interesatǎ, că o altă persoanǎ, fizică sau juridică, exercita, la
momentul sǎvârşirii faptei ilicite, autoritatea ce caracterizează calitatea de
comitent. Raportul de prepusenie poate sǎ existe și în afara existenței unui
contract prealabil între comitent și prepus, caz în care revine victimei
prejudiciului, adică reclamantului,sarcina de a face dovada directǎ a faptelor
din care decurge acest raport2).
Astfel, în practica
judiciară se admite cǎ au calitatea de prepuşi
ai unitǎții sanitare - ce
poate fi chematǎ în judecatǎ în calitate de comitent - infirmierii pentru prejudiciile pe care ei le cauzează prin
executarea necorespunzătoare sau neexecutarea îndatoririlor ce le revin, precum
și medicii, dar aceștia numai pentru
prejudiciile produse prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, altele
decât cele privind acordarea asistenței medicale (pentru care medicul nu este
prepus al unității sanitare unde este angajat, ci rǎspunde singur pe temeiul
art. 1357 C.civ.), care sunt stabilite prin regulamente sanitare, independent
de natura tratamentului prescris, cum ar fi efectuarea vizitelor şi
contravizitelor, respectarea programului de gǎrzi etc.
4. Motivele de fapt.
Sevor menționa, cu referire la persoana prepusului,condițiile generale3) ale
rǎspunderii civile delictuale decurgând din dispozițiile art. 1373 C.civ.-
existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existența unui raport
de cauzalitate între fapta ilicitǎ și prejudiciu, existența vinovǎției
prepusului în comiterea faptei ilicite - și cele speciale decurgând din
dispozițiile art. 1373 C.civ. - existența raportului de prepușenie și
săvârșirea faptei ilicite de cǎtre prepus în funcțiile ce i-au fost
încredințate. De asemenea, se va argumenta în fapt îndeplinirea tuturor acestor
condiții.
Privitor la condițiile speciale ale acestui tip de rǎspundere, se va arǎta îndeplinirea
lor prin indicarea împrejurǎrilor de fapt din care rezultă existența raportului
de prepusenie între pârât (comitent) și cel pentru care acesta a fost chemat sǎ
rǎspundǎ (prepus), precum şi a împrejurǎrilor privind înscrierea faptei ilicite
sǎvârsite de prepus fie în limitele normale ale funcției ce i-a fost
încredințatăde pârâtul-comitent, corespunzătoare scopului în vederea căruia i-a
fost conferitǎaceastǎ funcție, fie în limitele exercițiului abuziv al acestei funcții,
cu condiția însăca între acest exercițiu și funcție să existe dacă nu o
legătură de cauzalitate, cel putin o corelație necesarǎ (și nu o simplǎ
corelație ocazionalǎ), iar fapta ilicităsǎ fi fost săvârsită în interesul
comitentului sau să existe cel puțin aparența cǎ ea este sǎvârșitǎ în interesul
comitentului.
5.Temeiul de drept îl reprezintǎ art. 1373 C.civ.
raportat la art. 1357 C.civ.;aceste din urmǎ dispoziții instituie condițiile
generale ale rǎspunderii civile delictuale, ce trebuie întrunite în persoana
prepusului și de aceea ele completeazǎprevederile speciale ale rǎspunderii
reglementate de art. 1373 C.civ.
6. Probe:
a) înscrisuri - orice înscrisuri de naturǎ a dovedi existenta
raportului de prepusenie între autorul faptei ilicite și pârâtul chemat sǎ
rǎspundǎ pentru el în calitate de comitent (cum ar fi un contract de muncă,
actele de constituire a unei organizații cooperatiste din care rezultǎ și
membrii acesteia etc.), a funcțiilor încredințate prepusului de cǎtre pârât (de
exemplu organigrama unității la care este angajat pârâtul și statul de funcții
din care rezultă postul ocupat de prepus şi funcțiile corespunzǎtoare acestuia
etc.), precum și îndeplinirea, în persoana prepusului, a condițiilor generale
ale rǎspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357 C.civ.;
b) interogatoriul pârâtului
- pe aspectul condițiilor generale și speciale ale rǎspunderii comitenților
pentru faptele prepuşilor, aspect vizat și de înscrisuri;
c) martori - pe aceleasi
aspecte ca și cele vizate de interogatoriu și înscrisuri;
d) expertizǎ de evaluare a prejudiciului - în
cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau nu a putut
fi dovedit cu celelalte mijloace de probǎ menționate anterior.
7. Timbrajul. A se vedea supra nr.
70a - Acțiunea în rǎspundere civilǎdelictualǎ pentru fapta proprie, pct. 7.
8. Instanta competentă. A se vedea supra nr. 70a - Acțiunea în rǎspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, pct. 8.