1.Natura juridicǎ. Procedura
specială pentru înscrierea drepturilor obținute prin uzucapiune depășește sfera
unei simple formalități de publicitate imobiliară reglementate de Legea nr.
7/1996, necesitând asistența juridică a unui
Prima etapă are o natură necontencioasă,
instanța dispunând citarea proprietarului tabular sau a moștenitorilor săi,
dacă sunt cunoscuți. Reclamantul trebuie să depună înscrisurile doveditoare
prevăzute de Codul de procedură civilă pentru a clarifica statutul juridic al
imobilului. Publicitatea și citările legale oferă proprietarului real
posibilitatea concretă de a afla despre proces și de a formula o opoziție. În
absența unei cărți funciare, identificarea se realizează similar acțiunilor
bazate pe vechiul Cod Civil din 1864, probatoriul urmând regulile de drept
comun.
Dacă în termen de 6 luni de la ultima publicație
nu se înregistrează nicio opoziție, dosarul se soluționează în camera de
consiliu conform regulilor necontencioase, dar cu administrarea probelor
obligatorii. Această abordare rezolvă litigiile frecvente în care proprietarul
înscris inițial nu mai este în viață, decesul nu poate fi probat din cauza
vechimii actelor, iar succesiunea sa a rămas nedezbătută. Dacă se formulează
opoziții, procesul devine contencios, oponentul preia rolul de pârât, iar cauza
se tranșează prin hotărâre judecătorească. În ambele situații, instanța
examinează riguros îndeplinirea condițiilor din Codul Civil.
Natura juridicǎ a opoziției este controversată.
Ea pare a fi un mijloc de apărare, prin care oponentul solicită respingerea
cererii, invocând un drept propriu asupra bunului,precum și apǎrări de fond din
care rezultǎ cǎ nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii.Totuși, fatǎ de
împrejurarea cǎ opoziția se comunică reclamantului, pentru a formula
întâmpinare, s-a exprimat și opinia că opoziția ar avea o natură similară unei
cereri reconvenționale sau cǎ ar fi o formă de intervenție sui generis.
Faptul cǎ oponentul nu
trebuie sǎ formuleze o cerere proprie [deşi nu poate fi exclusǎ formularea unei
cereri în revendicare pe calea unei cereri reconventionale formulate odatǎ cu
opoziția, cerere care ar urma regimul prevǎzut de art. 123alin. (1) C.proc.civ.]
pledeazǎ pentru calificarea opoziției drept un mijloc de apǎrare sui generis,
apǎrare prin exercitarea cǎreia tertul devine parte în proces.
2.Titularul opoziției poate fi atât adevǎratul proprietar al imobilului,
înscris anterior în cartea funciară sau, dupǎ caz, neînscris (proprietar
extratabular) ori succesorii acestuia, cât și alți titulari ai unor drepturi
reale constituite de adevǎratul proprietar şi care s-ar vedea în situația în
care drepturile lor s-ar stinge, dacǎcererea reclamantului de dobândire prin
uzucapiune a dreptului de proprietate ar fi admisǎ2).
3.Considerǎm cǎ datele de identificare ale reclamantului,
altele decât numele sau denumirea acestuia, nu mai trebuie reluate în cuprinsul
cererii de opoziție,ele regǎsindu-se la dosarul cauzei.
4.Obiectul opoziției constǎ în cererea de respingere a cererii de înscriere
formulatǎ de reclamant.
5. Motivele opozitiei.
Oponentul va indica motivele de fapt și de drept pentru care nu sunt
îndeplinite condițiile uzucapiunii extratabulare. Pentru admiterea acțiunii se
impune verificarea riguroasă a îndeplinirii următoarelor cerințe cumulative:
a) Titularul înscris în
cartea funciară a decedat sau, în cazul entităților juridice, și-a încetat
activitatea, ori a renunțat expres la proprietate prin declarație înscrisă în
registrele de publicitate imobiliară, fie imobilul nu a fost niciodată deschis
într-o carte funciară.
b) Exercitarea unei posesii efective timp de 10 ani. Reclamantul poate adăuga
la intervalul său timpul în care bunul a fost stăpânit de posesorul precedent
de la care a preluat posesia (joncțiunea posesiilor presupune transmiterea legală
a stăpânirii de la o persoană care nu era proprietar, fiind exclusă în caz de
deposedare abuzivă sau preluare de la adevăratul proprietar). Termenul curge
doar după decesul, desființarea sau înregistrarea renunțării proprietarului
tabular, ori de la debutul posesiei utile dacă imobilul este neînscris.
c) Posesia să fie utilă, manifestată sub nume de proprietar, nu ca o simplă
detenție precară. Legea instituie o prezumție de posesie pentru cel ce deține
bunul, însă detentorul inițial (chiriaș, comodatar) este prezumat că își
păstrează acest statut până la intervertirea precarității. Posesia este utilă
dacă este continuă, publică și pașnică, fiind scutită de viciile
discontinuității, clandestinității sau violenței. Caracterul util este
prezumat, sarcina probei viciilor revenind pârâtului, dar instanța va verifica
aceste aspecte și în procedura necontencioasă prin audierea martorilor.
d) Până la depunerea cererii de înscriere de către uzucapant, nicio altă
persoană nu a înregistrat o cerere valabilă de înscriere a propriului drept
asupra imobilului, în timpul sau după împlinirea termenului legal.
6.Temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art.
1051 alin. (2) lit. e) şi alin. (6) C.proc.civ.
7.Probe:
a) înscrisuri - se vor depune la dosar înscrisuri din care rezultă,
după caz, lipsa posesiei (de exemplu un contract din care rezultă că
reclamantul este detentor precar) ori întreruperea prescripției, într-una din
modalitățile arătate de art. 934raportat la art. 2537-2538 C.civ.;
c) dacă este cazul, expertizǎ tehnicǎ topograficǎ,
pentru a dovedi întinderea realǎ a terenului aflat în posesia reclamantului,
prin ipotezǎ diferită de cea rezultatădin documentația cadastrală depusă la
dosar de reclamant.
8.Timbrajul. Fiind vorba despre un mijloc de apǎrare, opoziția nu este
supusǎtimbrajului. Dacă odatǎ cu opoziția se formulează o cerere
reconvenționalǎ, sunt aplicabile dispozitiile art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr.
80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererea reconvențională fiind
taxabilă după regulile aplicabile unei cereri cu acelasi obiect, formulate pe
cale principalǎ.
9.Instanta competentǎ. Indiferent
cǎ este calificată ca o cerere incidentală(art. 123 C.proc.civ.) sau ca mijloc
de apǎrare (art. 124 C.proc.civ.), opoziția este de competența instantei
învestite cu cererea de înscriere în cartea funciarǎ a dreptului real dobândit
în temeiul uzucapiunii.