1.Natura juridicǎ. În
prealabil, trebuie arǎtat cǎ noul Cod civil reglementeazǎlimitele legale,
judiciare și convenționale ale dreptului de proprietate imobiliarǎîn mod
distinct de servituți, în Capitolul III (,,Limitele juridice ale dreptului de
pro-prietate privatǎ") al Titlului II (,,Proprietatea privatǎ”) din Cartea
a III-a (,,Despre bunuri"). Sectiunea I priveste limitele legale ale dreptului
de proprietate privatǎ(art. 602-625), reglementând aspecte precum: folosirea
apelor; picătura streşinii;distanța şi lucrǎrile intermediare cerute pentru
anumite construcții, lucrǎri şi plantații; vederea asupra proprietății
vecinului; dreptul de trecere; alte limite legale (precum dreptul de trecere
pentru utilitǎți și dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrǎri). Toate
aceste limite erau privite în fosta reglementare ca servituți naturale şi
legale, însǎ, dupǎ cum s-a arǎtat în doctrinǎ, ele nu erau veritabile
servituti, ci reprezintǎ limite firești ale exercițiului dreptului de
proprietate, ca urmare a situațiilor de vecinǎtate1).
Actiunile având ca obiect respectarea limitelor legale,
dar și ale dreptului de proprietate sunt acțiuni petitorii, întrucât ele pun în
discuție limitele materiale si legale ale dreptului de proprietate2).
În ce priveste servituțile propriu-zise, acestea sunt
dezmembrǎminte ale dreptu-lui de proprietate, întrucât proprietarul fondului
dominant, în favoarea cǎruia este constituitǎ servitutea, poate exercita
anumite prerogative din conținutul juridic al dreptului de proprietate asupra
fondului aservit, drept de proprietate care este,
astfel, ,,dezmembrat"'). Servitutile sunt
reglementate (art. 755 și urm. C.civ.) de Capitolul IV din Titlul III
(,,Dezmembrǎmintele dreptului de proprietate privată”)al Cǎrții despre bunuri.
Acțiunea confesorie de servitute este o acțiune realǎ și
petitorie, fiind întemeiatǎ,de această dată, pe dreptul de servitute, care
constituie un drept real, potrivit legii (art. 551 pct. 6 C.civ.)
2.Calitate procesualǎ activǎ
(reclamant) are cel ce pretinde cǎ este, dupăcaz, beneficiarul limitei legale
ori judiciare încǎlcate sau a cǎrei existență se cere a fi constatatǎori
titularul dreptului de servitute încǎlcat. De regulǎ, beneficíarul limitei
legale invocate este proprietarul fondului vecin; bunǎoară, în cazul dreptului
legal de trecere (art. 617 şi urm. C.civ.), calitatea procesuală activă
aparține pro-prietarului fondului care este lipsit de acces la calea publicǎ.
În cazul servituților,calitatea procesuală activă aparține titularului
dreptului de servitute (dacǎ se cere respectarea ori constatarea existenței
acesteia) sau, după caz, proprietarului fondului aservit care cere ca
exercițiul servituții sǎ respecte limitele dreptului de servitute (art. 756
C.civ.).
3.Calitate procesualǎ pasivă (pârât) are, după distincțiile
anterior prevǎzute,proprietarul care nesocoteste limitele legale ale dreptului
său de proprietate, pro-prietarul fondului aservit sau altă persoană căruia i
se impută încǎlcarea dreptului de servitute ori titularul aceluiaşi drept, care
il exercită într-o manieră neconformăcu titlul de constituire ori într-o
manierǎ abuzivǎ. De asemenea, calitatea procesualăpasivǎ aparține oricǎrei
persoane despre care se pretinde cǎ aduce atingere lim-itelor legale ale
dreptului de proprietate ori unui drept de servitute.
3a.Urmeazǎ a se avea în vedere dispozițiile art. 194 lit.
a) C.proc.civ. si ale art. 148 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ.
4.Obiectul acțiunii. Se va menționa, în funcțiede limita dreptului de
propri-etate ori, dupǎ caz, servitutea care se pretinde a fi încălcatǎ, ce se
urmăreste în fapt prin cererea introdusă. De exemplu reclamantul poate solicita
ca pârâtul sǎ āpermită accesul pe terenul său la calea publică sau, după caz,
obligarea pârâtului sã taíe pomii și celelalte plantații aflate la o distanță
mai mică decât cea legalăfață de hotarul despǎrțitor; să desființeze
construcțiile edificate cu nerespectarea distanței legale față de zidul casei
reclamantului; să desfințeze ferestrele de ve-dere deschise spre proprietatea
reclamantului cu încălcarea distanței prevăzute de lege; să facă streașină
casei sale, pentru a împiedica scurgerea apelor naturale pe terenul
proprietatea reclamantului; să desființeze lucrările care împiedicăscurgerea
naturală a apelor pe terenul reclamantului; sã permitǎ reclamantului să ia apă
de la izvorul aflat pe terenul sǎu; să permită reclamantului să efectueze
lucrârile de întreținere a drumului de trecere situat pe terenul sǎu etc.
5.Motivele de fapt ale acțiunii diferă în funcție de
obiectul concret al acesteia,respectiv de limita dreptului de proprietate sau
servitutea ce se pretinde a fi încǎlcatǎ. De exemplu, dacă se invocă
nesocotirea dreptului de trecere se vor mentiona:
a) calitatea
reclamantului de proprietar al fondului dominant și titlul pe care se întemeiazǎ
aceastǎ calitate, care poate fi orice act de dobândire a proprietǎții;nu
excludem ca acțiunea să fie formulată de posesor,
de vreme ce prin acțiunile protejate având ca obiect remedierea încălcării
regulilor bunei vecinătăti este protejat nu doar ddreptul de proprietate, ci și
posesia; de regulǎ, prin protejarea posesiei se protejeazǎ, mediat, chiar
proprietatea, de vreme ce până la proba contrarǎ, în cazul imobilelor
neînscrise în cartea funciarǎ, posesorul imobilului este considerat proprietar
[art. 919 alin. (3) C.civ.];
b) faptul cǎ
proprietatea reclamantului este un loc înfundat, care nu are acces la calea publicǎ;
c) calitatea
pârâtului de proprietar al fondului aservit, adică al fondului asupra cǎruia apasǎ obligația de a
permite trecerea, în sensul cǎ acesta este singurul loc prin care se poate
asigura proprietarului învecinat accesul la calea publică;
d)
opoziția manifestatǎ de pârât la folosirea fondului sǎu de cǎtre reclamant în scopul de a avea
acces la calea publicǎ.
6.Temeiul de drept îl reprezintă, în cazul limitelor
dreptului de proprietate,dispozițiile art. 555-556 C.civ., referitoare la
conținutul şi limitele dreptului de proprietate, coroborate, după caz, cu
dispozițiile referitoare la limitele legale (art. 602-625 C.civ.) ale dreptului
de proprietate. În cazul servituților, temeiul de drept îl constituie art. 757
C.civ., referitor la acțiunea confesorie de servitute,coroborat cu dispozițiile
755 C.civ., norma cadru în materie de servitute.
7.Probe:
a) înscrisuri -
obligatoriu titlul de proprietate al reclamantului și orice alt înscris de
naturǎ sǎ dovedeascǎ încǎlcarea limitei legale sau judiciare a dreptului de
proprietate ori a servituții de cǎtre pârât, cum ar fi titlul de proprietate
sau alt titlu care sǎ probeze calitatea de proprietar sau de alt titular al
unui drept real a pârâtului;în raport de dispozițiile art. 194 lit. c)
C.proc.civ., odatǎ cu cererea de chemare în judecatǎ se va depune în mod
obligatoriu extrasul de carte funciară ori, dacă este cazul, un certificat
eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară din care rezultă cǎ
imobilul nu este înscris în nicio carte funciară". De asemenea,
dacăcererea priveste un drept de servitute sau un drept legal de trecere (a se
vedea infra pct. 8), se va depune
certificatul fiscal atestând valoarea de impunere ori, dupăcaz, adeverințǎ din
care rezultă inexistența valorii de impunere; în acest din urmǎcaz, vor fi
ataşate înscrisuri din care rezultă valoarea imobilului, în conformitate cu grilele
notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare.
b) interogatoriul
pârâtului - pe aspectul
împrejurărilor de fapt din care rezultǎnesocotirea limitelor dreptului de
proprietate sau ale dreptului de servitute ori nesocotirea servituții înseşi;
c) martori - pe aceleași aspecte ca în cazul interogatoriului;
d) expertizǎ
tehnicǎ, dupǎ caz, topograficǎ sau/și în construcții - dacă mai este cazul după administrarea probelor
anterioare - pe aspectul lirnitelor dreptului de proprietate, al existenței și
modului de exercitare a dreptului de trecere sau a servituții şi pe aspectul
sarcinilor pe care aceasta le impune titularului fondului aservit.
8.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru diferǎ, în funcție de obiectul
acțiunii. În mǎsura în care se invocă nerespectarea unei limite legale a
dreptului de proprietate sau se cere instituirea unei limite judiciare,
considerǎm cǎ, deși patrimonială, aceastăcerere ar putea fi dificil evaluatǎ în
scopul timbrajului (bunǎoarǎ, este dificil de evaluat interesul reclamantului
ca pârâtul să respecte distanța minimă în construcții sau pentru arbori); ca
urmare, aceste cereri ar urma sǎ fie timbrate cu surna de 20lei, conform art.
28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În cazul servituților propriu-zise (și, prin asemǎnare, în
cazul dreptului legal de trecere, care se aseamǎnă cu o servitute prin faptul
cǎ implică exercițiul unei pǎrți din prerogativele dreptului de proprietate
asupra fondului aservit de cǎtre proprietarul fondului dominant1) sunt
aplicabile prevederile art. 4 alin. (2) din O.U.G.nr. 80/2013, potrivit cǎruia
taxa judiciară de timbru pentru acțiunile ce au ca obiect un dezmembrǎmânt al
dreptului de proprietate se calculează la o valoare stabilită la 20% din
valoarea bunului asupra căruia poartă dezmembrǎmântul. În cazul cererilor având
ca obiect servituți, taxa judiciară de timbru se calculeazăprin raportare la
20% din valoarea imobilului asupra cǎruia se solicită constituirea servituții.
În acest din urmǎ caz, taxarea se va face prin raportare
la 20% din valoarea impozabilǎ a imobilului [art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr.
80/2013], scop în care reclamantul va atasa cererii sale certificatul fiscal
din care rezultă valoarea impozabilǎ[art. 194 lit. c) C.proc.civ.]; desigur,
întrucât valoarea impozabilă priveste întregul teren, reclamantul va calcula
procentul de 20% prevǎzut de lege. În lipsa valorii impozabile ori dacǎ, în
urma contestării, instanța apreciază această valoare ca fiind derizorie,
taxarea se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile
orientative ale proprietǎților imobiliare [art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr.
80/2013].
9.Instanța
competentă:
a) teritorial -
este competentă instanța de la locul situării imobilului sau,după caz,
imobilelor învecinate, potrivit art. 117 alin. (3) C.proc.civ.
(competențǎteritorială absolutä);
b) material -
instanța competentǎ este judecǎtoria, conform art. 94 pct. 1lit. e) C.proc.civ.