1.Natura juridică. Este o acțiune personală, în realizare,
prin care creditorul poate cere revocarea (desființarea) pe cale judecǎtorească
a actelor juridice fcheiate de cǎtre debitorul său în vederea prejudicierii
sale.
2.Calitate procesualǎ activǎ (reclamant) are creditorul care
pretinde cǎdebitorul sǎu a încheiat actul juridic atacat pentru a-i frauda
interesele. Codul nu distinge între categoriile de creditori, cu consecința cǎ
acțiunea poate fi intentatǎde orice creditor, indiferent că este chirografar,
ipotecar sau privilegiat.
3. Calitate procesuală pasivă (pârâți) au pǎrțile actului juridic atacat, în care
dispunǎtorul este debitorul celui care atacă actul, precum și subdobânditorul
bunului, atunci când bunul a fost înstrǎinat de cǎtre terțul dobânditor1).
4.Obiectul actiunii. În
principiu, pe calea actiunii revocatorii poate fi cerutǎdesfințarea oricărui
act juridic, cu titlu oneros sau gratuit, prin care debitorul a micşorat gajul
general al creditorilor săi, cum ar fi înstrăinări de bunuri (printr-un
contract de vânzare-cumpǎrare, donație etc.), cesiuni de drepturi, remiterea de
datorii, tranzacții, acceptarea unei succesiuni insolvabile etc.
Trebuie mentionat cǎ nu pot fi atacate pe calea acțiunii
revocatorii: actele prin care debitorul plǎteste pe un alt creditor al său,
întrucât prin astfel de acte se micşoreazǎ nu numai activul patrimonial, dar şi
pasivul patrimonial; actele care reprezintǎ un refuz de îmbogățire, cum ar fi
neacceptarea unei donații,neacceptarea unei mosteniri, deoarece acțiunea
revocatorie nu are ca scop aducerea de noi valori în patrimoniul debitorului,
ci doar pǎstrarea acelora care au existat în patrimoniul debitorului şi pe care
acesta le-a înstrǎinat în mod fraudulos; actele prin care debitorul
contracteazǎ noi datorii, întrucât prin astfel de acte debitorul nu-şi
micşoreazǎ activul patrimonial cu efect imediat, ci creeazǎdoar riscul unei
eventuale insolvabilitǎți în viitor, când noile datorii contractate vor deveni
exigibile2).
De asemenea, nu vor putea fi atacate actele care privesc
drepturi personale nepatrimoniale, drepturi patrimoniale care implicǎ o
apreciere de ordin subiectiv din partea debitorului sau cele care privesc
drepturi patrimoniale neurmǎribile3).
5.Motivele de fapt. Se va mentiona:
a) în ce constǎ actul juridic atacat;
b) calitatea
reclamantului de creditor al dispunǎtorului din actul juridic atacat;
c) împrejurǎrile din
care rezultă cǎ actul atacat a creat reclamantului-creditor
un prejudiciu și cǎ a fost încheiat în
frauda sa de cǎtre debitorul sǎu, cum
ar fi faptul cǎ prin acel act
debitorul-dispunǎtor și-a creat sau și-a mǎrit o stare de insolvabilitate. De
exemplu debitorul a vândut sau a donat singurul bun de valoare ce putea fi
supus urmǎririi pentru satisfacerea creanței reclamantului, chiar în momentul
declanşǎrii urmǎririi silite, cunoscând de la început rezultatul pǎgubitor al
actului fatǎ de creditor.
d) faptul cǎ reclamantul
are o creanțǎ certǎ. Codul civil reglementează o
singurǎ condiție cu privire la creanțǎ, respectiv caracterul său cert, nu și
condițiile pe care doctrina anterioarǎ le reținea, respectiv caracterul lichid,
exigibil şi condiția ca în principiu creanța să fie anterioară actului a cărui
inopozabilitate se solicită. Considerǎm cǎ nu sunt aplicabile, pentru definirea
caracterului cert al creantei dispozițiile art. 662 alin. (2) C.proc.civ.,
potrivit cǎrora,,creanța este certǎ când existența ei neîndoielnică rezultǎ din
însuşi titlul executoriu", întrucât aceastǎ definiție se circumscrie
domeniului executării silite. Prin urmare, este indiferent dacǎ acea creanțǎ
este sau nu constată prin titlu executoriu, deoarece acțiunea revocatorie nu
este un act de executare, ci doar un mijloc de revocare a unui act prin care se
fraudeazǎ dreptul de gaj general al creditorilor, intentat împotriva unui tert
care a profitat de acel act.
e) complicitatea la
fraudǎ a terțului cu care a contractat debitorul, în cazul contractului cu titlu oneros sau plǎții fǎcute în executarea
unui asemenea contract,ceea ce înseamnǎ cǎ terțul a cunoscut că prin încheierea
actului atacat sauprin efectuarea plǎții, debitorul şi-a creat sau și-a mǎrit
starea de insolvabilitate. Dacǎactul încheiat nu este cu titlu oneros nu se
cere condiția complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a
contractat.
6.Temeiul
de drept îl reprezintǎ dispozițiile art. 1562-1565 C.civ.
7.Probe:
a) înscrisuri-obligatoriu actul juridic ce se cere a fi
revocat și orice alte înscrisuri de naturǎ sǎ dovedeascǎ prejudiciul suferit de
reclamant, starea de insolvabilitate a debitorului, precum și creanța
reclamantului;
b) interogatoriul
pârâtilor - pe aspectul poziției lor
subiective la încheierea actului juridic atacat;
c) martori - pe acelasi aspect ca și cel vizat de interogatoriu.
8.Timbrajul. Considerǎm cǎ taxa judiciară de timbru va fi datorată la
valoare,conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) C.proc.civ.
9. Dovada
participǎrli la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Potrivit art. 601 din Legea nr. 192/2006
privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, astfel cum a fost
modificat prin art. II din Legea nr. 115/2012şi prin art. VIII din O.U.G. nr.
4/2013, partea interesată este ținută să facă dovada cǎ a participat la sedința
de informare cu privire la avantajele medierii, în litigiile civile a cǎror
valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o
hotǎrâre judecǎtorească executorie de deschidere a procedurii de insolvențǎ,a
actiunilor referitoare la Registrul Comerțului si a cazurilor în care pǎrtile
aleg sǎ recurgǎ la procedurile prevǎzute la art. 999-1018 C.proc.civ. Prin
urmare, dacǎvaloarea cererii este sub 50.000 lei, reclamantul va fi ținut sǎ
facǎ dovada cǎ a participat la sedința de informare cu privire la avantajele
medierii. Legea permite ca efectuarea procedurii de informare asupra
avantajelor medierii sǎ fie realizatǎde cǎtre mediator, dar și de cǎtre
judecǎtor, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se
atestǎ în scris. Conform art. 2 alin. (12) din Legea nr.192/2006, instanta va
respinge cererea de chemare în judecatǎ ca inadmisibila în caz de neîndeplinire
de cǎtre reclamant a obligației de a participa la sedința de informare privind
medierea. Ulterior va putea fi formulatǎ o nouǎ acțiune, dar e obligatorie
parcurgerea procedurii de informare.
10.Instanta competentǎ:
a) teritorial -
este competentă instanța de la domiciliul sau sediul oricǎruía dintre pârâți,
sau, dacă domiciliul sau, dupǎ caz, sediul acestora este necunoscut,instanta în
a cǎrei circumscripție se află resedința sau reprezentanța unuia dintre
aceştia, iar dacǎ pârâții nu au nici resedința ori reprezentanța cunoscutǎ,
instanța în a cǎrei circumscripție reclamantul îsi are domiciliul, sediul,
reşedința oríreprezentanța, dupǎ caz, conform art. 107 alin. (1) şi art. 108
C.proc.civ. Regulile speciale de la art. 108-111 C.proc.civ. sunt, de asemenea,
aplicabile;
b) material -
întrucât acțiunea este evaluabilă în bani competența materialăse împarte între
judecǎtorie şi tribunal, după cum valoarea obiectului litigiuhuíeste de până la
200.000 lei sau peste această valoare, conform art. 94 pct. 1 lit. j)şi art. 95
C.proc.civ.