1. Natura juridicǎ. Acțiunea posesorie, sub ambele sale forme, este o acțiune realǎ, imobiliară sau mobiliarǎ, prin care se urmǎrește apărarea posesiei, ca simplǎ stare de fapt, împotriva oricǎrei tulburǎri, ea putând fi folosită fie pentru pǎstrarea posesiei, fie pentru redobândirea acesteia în cazul în care a fost pierdutǎ, cu asistența juridică a unui avocat specializat în drept civil din Brașov.

2.Calitate procesuală activă (reclamant) are posesorul care pretinde tulburarea sa de cǎtre o altǎ persoanǎ în exercitarea stăpânirii de fapt asupra unui bun;și detentorul precar poate folosi acțiunea posesorie, însă în acest caz, acțiunea nu poate fi formulatǎ împotriva persoanei fată de care există obligația de restituire a bunului (art. 950 C.civ.).

Practic, acțiunile posesorii pot fi folosite de proprietar și de titularii altor drepturi reale, cum ar fi titularii dezmembrǎmintelor dreptului de proprietate - uzufruct,uz, abitație, superficie, care au un drept de opțiune între acțiunile petitorii și cele posesorii.

3. Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana căreia i se imputăǎ tulbu-rarea posesiei de care se bucurǎ o altă persoană. Acțiunea posesorie poate fi introdusă și împotriva proprietarului care încearcă sǎ intre în posesia bunului pe cǎi de fapt, întrucât nimeni nu-și poate face dreptate singur. Dacă însǎ detentorul precar cere proprietarului sǎ respecte folosința pe care i-a acordat-o prin contract,el nu are la dispoziție acțiunea posesorie, ci o acțiune personală, născută din contract2) (art. 950 C.civ.).

3a.Urmeazǎ a se avea în vedere dispozițiile art. 194 lit. a) C.proc.civ. si ale art. 148 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ.

4.Obiectul acțiunii. Pe calea acțiunii posesorii reclamantul poate solicita instanței obligarea pârâtului fie la încetarea actelor de tulburare a posesiei asupra imobilului sǎu, fie la restituirea posesiei bunului mobil sau imobil de care a fost deposedat. Spre deosebire de vechea reglementare, în care se susținea cǎ acțiunea posesorie priveste numai bunurile imobile, în prezent se admite cǎ acțiunea poate sǎ priveascǎ si un bun mobil3).

În condițiile art. 949 alin. (1) teza a II-a C.civ., posesorul este îndreptǎțit sǎpretindǎ despǎgubiri pentru prejudiciile cauzate, în condițiile dreptului comun al rǎspunderii civile delictuale, cerere care poate fi formulată pe cale accesorie,odatǎ cu acțiunea posesorie.

5.Motivele de fapt. Se vor menționa si argumenta condițiile acțiunii posesorii generale:

a) faptul cǎ pârâtul a sǎvârsit acte de tulburare sau de deposedare a recla-mantului de bunul stǎpânit în fapt de acesta. Tulburarea și deposedarea pot fi de fapt sau de drept.

Tulburarea de fapt se realizează prin executarea unor lucrări pe terenul posedat de o altă persoană, prin însusirea fructelor, prin ocuparea unei porțiuni din acest teren, prin executarea unor îngrǎdiri etc., iar tulburarea de drept se realizeazǎprin acte juridice de contestare a posesiei, cum ar fi notificarea prin care pârâtul solicită chiriașului sǎ-i fie lui plătită chiria bunului și nu locatorului (posesorul cu care contractul a fost încheiat) etc.2)

Deposedarea înseamnă pierderea completă a posesiei, la care se ajunge prin utilizarea unor mijloace de fapt, dar și de drept de cǎtre uzurpator; deposedarea este de fapt atunci când, de exemplu, în lipsa proprietarului, pârâtul se instaleazǎîn locuința acestuia, pretinzându-se în drept de a o stǎpâni ca proprietar, sau când pârâtul culege de pe câmp recolta posesorului, comportându-se ca posesor al terenului, iar deposedarea este de drept atunci când, de exemplu, s-a pus în executare o hotărâre judecǎtorească pronunțatǎ într-un proces în care posesorul nu a fost parte sau un contract de vânzare la care posesorul nu a fost parte etc.3),desigur în mǎsura în care n-ar fi aplicabile prevederile art. 897 C.proc.civ. Dacǎ se pune în executare o hotǎrâre judecǎtoreascǎ pronunțatǎ într-un proces în care posesorul nu a fost parte, iar acesta deține un titlu opozabil creditorului urmǎritor,acesta poate formula contestație la executare.

b) faptul cǎ nu a trecut un an de la tulburarea sau deposedarea reclamantului de cǎtre pârât (termenul de un an este un termen de prescripție a dreptului material la acțiune4));

c) faptul cǎ, înainte de data tulburǎrii sau deposedǎrii, reclamantul a posedat bunul cel puțin un an; în cazul în care reclamantul nu a posedat un an întreg,el poate să unească posesia sa cu posesia autorului sǎu, invocând joncțiunea posesiilor pe temeiul art. 933 alin. (2) C.civ.5); acest termen de 1 an se deosebeste esential de termenul de prescripție de 1 an înăuntrul căruia trebuie introdusăacțiunea posesorie, în cazul termenului prevǎzut de art. 949 alin. (1) C.civ. find vorba despre o condiție de admisibilitate a cererii posesorii în complângere;

d) posesiunea exercitatǎ de reclamant a fost utilǎ, adică neviciatǎ. În acest sens se va arǎta cǎ reclamantul a posedat bunul în mod continuu,fǎrǎ intermitente anormale, în mod paşnic, public și sub nume de proprietar, adică pentru sine şi nu pentru altul, altfel spus cǎ posesiunea sa nu a fost afectată de viciile discontinuității,tulburǎrii sau clandestinității [art. 922 și art. 951 alin. (2) C.civ., a contrario].

e) în mǎsura în care se cere obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru tulburǎrile aduse posesiei reclamantului, vor fi expuse elementele de fapt din care rezultǎ îndeplinirea condițiilor rǎspunderii civile delictuale.

6.Temeiul de drept este dat de dispozițiile art. 1002 şi urm. C.proc.civ. raportat la art. 949 şi art. 951 alin. (2) C.civ.

7.Probe:

a) înscrisuri - dacǎ este cazul, se vor depune înscrisurile care atestǎ, indirect,data începerii posesiei, respectiv exercitiul acesteia; în raport de dispozițiile art. 194 lit. c) C.proc.civ., odatǎ cu cererea de chemare în judecată se vor depune în mod obligatoriu certificatul fiscal atestând valoarea de impunere ori, dupǎ caz,adeverință din care rezultă inexistența valorii de impunere; în acest din urmǎcaz, vor fi ataşate înscrisuri din care rezultǎ valoarea imobilului în conformitate cu grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietǎților imobiliare;extrasul de carte funciarǎ ori, dacă este cazul, un certificat eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliarǎ din care rezultă că imobilul nu este înscris în nicio carte funciarǎ;

b) interogatoriul pârâtului - pe aspectul actelor exercitate asupra posesiunii reclamantului (acte de tulburare sau de deposedare), ca și pe aspectul prejudiciilor cauzate (dacă se cer și despăgubiri);

b) martori - pe aspectul posesiei exercitate de reclamant și al tulburării sau deposedǎrii sale de bun, respectiv pe aspectul prejudiciilor cauzate (dacǎ se cer şi despǎgubiri).

8.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru este de 20% din valoarea bunului a cǎrui posesie este protejată ori solicitată, conform art. 4 alin. (1) din O.U.G.nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Taxarea se va face prin raportare la valoarea impozabilă a imobilului [art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013], scop în care reclamantul va atasa cererii sale certificatul fiscal din care rezultǎ valoarea impozabilă [art. 194 lit. c) C.proc.civ.]. În lipsa valorii impozabile ori dacǎ, în urma contestării, instanța apreciază aceastǎ valoare ca fiind derizorie, taxarea se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietǎților imobiliare [art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013].

În cazul în care se cere obligarea pârâtului la plata despǎgubirilor pentru atingerile aduse posesiei reclamantului, taxa de timbru se va calcula la valoarea pretinsǎ, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

9. Instanta competentǎ:

a) teritorial - este competentǎ instanța în circumscripția cǎreia se situeazǎimobilul, potrivit art. 117 alin. (3) C.proc.civ. (competentǎ teritorială absolutǎ);

b) material - instanta competentă este judecătoria, conform art. 94 pct. 1lit. g) C.proc.civ.

Inapoi