1.Natura juridicǎ.
Gestiunea intereselor altei persoane (gestiunea de afaceri)este un fapt juridic
licit constând în operațiunea prin care o persoanǎ (gerant)intervine, prin
fapta sa voluntară și unilaterală, și săvârseste acte materiale sau juridice în
interesuul altei persoane (gerat), fǎră a fi primit mandat din partea acesteia
din urmǎ.
Sediul materiei îl constituie, în prezent, art. 1330-1340
C.civ., texte care se aplicǎ, potrivit art. 110 din Legea nr. 71/2011 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, doar dacă
gestiunea de afaceri a început după data intrǎrii în vigoare a Noului Cod civil
(1.10.2011). Asadar, înmotivarea în fapt şi in drept se va urmǎri furnizarea
unor repere temporale suficiente pentru a justifica aplicarea, după caz, a
Codului civil din 1864 ori a Noului Cod civil.
Acțiune întemeiatǎ pe gestiunea de afaceri este o acțiune
personală, în realizare,prin care se urmǎreste fie recuperarea de cǎtre gerant
a cheltuielilor făcute în interesul geratului, fie repararea prejudiciului
cauzat geratului prin îndeplinirea necorespunzǎtoare a actelor de gestiune de
cǎtre gerant.
2.Calitate procesualǎ activǎ (reclamant) are, dupǎ caz, fie
persoana care pretinde cǎ a gerat interesele alteia (gerantul), fie cea care
pretinde cǎ interesele sale au fost gerate de o altă persoană (geratul).
3.Calitate procesualǎ pasivǎ (pârât) are, după caz, în
funcție de persoana care a introdus acțiunea, geratul sau gerantul.
3a Urmeazǎ a se avea în vedere dispozițiile art. 194 lit. a)
C.proc.civ. si ale art. 148 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ.
4.Obiectul acțiunii poate
consta în orice obligații care sã se circumscrie raporturilor juridice nǎscute
din gestiunea de afaceri, cum ar fi: obligarea geratului
la plata cheltuielilor necesare și utile fǎcute de gerant
în legătură cu un imobil al geratului; obligarea deponentului, în calitate de
gerat, la restituirea cheltuielilor necesare și utile efectuate de cǎtre
depozitar, în calitate de gerant, asupra bunului dat în depozit; obligarea
gerantului la repararea prejudiciului cauzat geratului prin îndeplinirea
necorespunzătoare a actelor de gestiune etc.
4a Dobânda. În raport de dispozițiile art. 1337alin. (1) C.civ.,
gerantul poate cere și dobânda legală aferentă cheltuielilor necesare și utile
ce fac obiectul capǎtului principal de cerere, dobândă care i se cuvine din
ziua efectuǎrii cheltuielilor. Fatǎ de dispozițiile art. 194 lit. c)
C.proc.civ., dacǎ reclamantul solicitǎdobândă legalǎ, trebuie sǎ indice
cuantumul dobânzii exigibile până la data introducerii cererii de chemare în
judecată, precum și modul de calcul.
5.Motivele de fapt. Se va mentiona şi argumenta în
fapt îndeplinirea condi-țiilor gestiunii de afaceri1), dupǎ cum urmeazǎ:
a) se va individualiza obiectul
gestiuinii, care poate consta în acte
de adminis-trare, fie ele acte materiale, cum ar fi repararea unui bun al
geratului, fie acte juridice, cum ar fi plata unor taxe sau impozite, angajarea
celui care urmeazǎ sǎefectueze reparația, vinderea unor bunuri ale geratului
supuse pieirii sau stricǎciunii etc. Actele juridice se pot încheia de gerant
în nume propriu, dar cu intenția ca ele sǎ profite geratului. În ce priveste
actele juridice încheiate cu terții, art. 1336 C.civ.instituie o reglementare
nuanțatǎ: dacǎ a contractat în nume propriu, gerantul este ținut fațǎ de terții
cu care a contractat, însă aceștia pot alege să se îndrepte si împotriva
geratului [alin. (1)]; dacă însă acționează în numele geratului, gerantul nu este
tinut fatǎ de terții cu care a contractat decât dacă geratul nu este obligat
fatǎ de aceştia [alin. (2)]. Ca atare, în aceastǎ ultimǎ ipotezǎ, gerantul are
o rǎspundere subsidiară, soluție pe deplin justificată față de protecția
terților care nu trebuie împovǎrați cu verificǎri laborioase cu privire la
îndeplinirea conditiilor gestiunii de afaceri.
În ce priveste eventualele prejudicii cauzate terților
prin fapte ilicite, gerantul rǎspunde fațǎ de aceștia potrivit dreptului comun.
Răspunderea geratului n-ar putea fi angajatǎ, prin ipotezǎ nefiind vorba despre
cheltuieli necesare și utile fǎcute de gerant sau de acte necesare și utile
încheiate de acesta cu tertii [art. 1337 alin. (1) şi (2) C.civ.].
b) se va justifica utilitatea
gestiunii, arǎtându-se care este
pierderea patrimonialăevitată geratului prin raportare la momentul săvârşirii
actului de gestiune;
c) se va invoca faptul că geratul nu a stiut
de operațiunea efectuatǎ în folosul sǎu de cǎtre gerant, pentru cǎ, altfel,
acea operațiune ar avea valoarea unui mandat tacit; în condițiile art. 1338
C.civ., dacă gerantul a efectuat actele de gestiune în pofida opoziției
beneficiarului, are dreptul numai la restituirea cheltuielilor necesare; în
această ipoteză, gerantul răspunde pentru prejudiciile cauzate chiar şi din cea
mai uşoară culpă, putând fi chemat în judecată în acest sens;
d) se va
invoca faptul cǎ gerantul a acționat în
interesul altei persoane, dar nu
cu intenția de a-i face o liberalitate [art. 1330 alin. (3) C.civ.], ci cuintenția de a o obliga la restituirea cheltuielilor efectuate în folosul acesteia. În mǎsura în care gerantul
lucreazǎ în interesul altuia fără să cunoască acest fapt, nu sunt aplicabile
regulile gestiunii de afaceri, el fiind îndreptǎțit la restituire potrivit
regulilor aplicabile îmbogățirii fără justă cauzǎ [art. 1330 alin. (2) C.civ.].
6.Temeiul de drept diferă în funcție de obiectul
acțiunii întemeiate pe gestiunea de afaceri. Astfel, dacǎ gerantul, fie el și
un depozitar, cere obligarea geratului la plata unei indemnizații pentru
cheltuielile necesare și utile efectuate în legǎturǎ cu un bun al acestuia,
temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 1337alin. (1) C.civ., fǎrǎ sǎ
excludem în această ipoteză ca acțiunea să aibă un temei juridic mixt, fiind
întemeiată și pe obligațiile decurgând din raporturile contractuale anterioare
ale pǎrților.
Dacǎ geratul cere obligarea gerantului la repararea
prejudiciului ce i l-a cauzat prin îndeplinirea necorespunzǎtoare a actelor de
gestiune temeiul de drept îl constituie art. 1338 alin. (2) C.civ. etc.
7.Probe:
a) înscrisuri -
sunt necesare pentru dovedirea de cǎtre gerant a operațiunilor ce intrǎ în
obiectul gestiunii de afaceri, dacă este vorba despre acte juridice ce nu pot
fi dovedite decât cu înscrisuri, conform regulilor cu privire la proba actelor
juridice;
b) interogatoriul
pârâtului - cu privire la fapte
personale ce țin de condițiile gestiunii de afaceri. De pildă dacă pârâtul este
gerantul, el poate fi interogat cu privire la actele efectuate pentru gerat și
la condițiile efectuării acestora;
c) martori -pe
aspectul operațiunilor ce intră în obiectul gestiunii, dacă acestea sunt fapte
materiale, precum și dacă sunt acte juridice în cazul în care proba lor se
invocă de gerat, întrucât acesta este un tert față de respectivele acte,
putându-le,deci, dovedi cu orice mijloc de probǎ;
d) expertizǎ de
evaluare a prejudiciului sau indemnizației pretinse prin actiune - în
mǎsura în care acestea nu au fost recunoscute de pârât sau dovedite cu
mijloacele de probǎ anterior menționate.
8.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru se calculeazǎ la valoarea
pretențiilor solicitate prin acțiune, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.
80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În mǎsura în care se formuleazǎ și
capete accesorii de cerere,taxa de timbru este datorată pentru fiecare capăt de
cerere în parte [art. 34alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013].
9. Instanta competentǎ:
a) teritorial -
este competentǎ instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului (art. 107
C.proc.civ.) sau, după caz, cea de la reședința sau reprezentanța pârâtului din
țarǎ, dacă domiciliul sau sediul nu este cunoscut, iar dacă nici resedința sau
reprezentanta nu este cunoscutǎ, cea de la domiciliul, sediul, reşedința sau reprezentanța
reclamantului, conform art. 108 C.proc.civ.; în mǎsura în care pârâtul
domiciliază în strǎinǎtate, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 1064 şi
urm.C.proc.civ. pentru a stabili dacă instanțele române sunt internațional
competente (chestiune care primeazǎ fațǎ de competența materială și
teritorialǎ). În materia gestiunii de afaceri, competența internaționalǎ a
instanțelor române ar putea rezulta din dispozițiile art. 1080 alin. (1) pct. 3
C.proc.civ., dacǎ locul actelor de gestiune se aflǎ în România ori dacǎ
efectele juridice ale gestiunii de afaceri se produc în această țarǎ.
b) material -
instanța competentǎ este judecǎtoria sau tribunalul, dupǎ cum valoarea
obiectului pricinii este de până la 200.000 lei sau peste această
valoare,conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., respectiv art. 94 pct. 1 lit. j)
C.proc.civ.