1. Naturǎ juridicǎ. Rezoluțiunea este o sancțiune a neexecutǎrii culpabile a contractului sinalagmatic cu execuție instantanee, constând în desființarea cu efect retroactiv a acestuia. Ca urmare a încetǎrii efectelor juridice ale contractuluí,ǎrțile nu vor mai avea temei sǎ cearǎ executarea obligaților contractuale care nu a fost încǎ executate și se naste în patrimoniul pǎrților dreptul de a cere prestațiile eja executate.

Acțiunea în rezoluțiune este o acțiune personalǎ, cu excepția cazuluí în care se ere rezoluțiunea unui contract prin care se transmite sau se constituie un drept eal imobiliar, când acțiunea este mixtǎ.

Din punctul de vedere al scopului urmǎrit de reclamant, acțiunea în rezolu-une este o acțiune în realizare, afară de cazul în care contractul ce se cere a fi ezolvit cuprinde un pact comisoriu, când acțiunea este în constatare, rolul instanței Judecǎtoreşti fiind limitat la verificǎrile pe careînseși clauzele convenționale de ezoluțiune le permit.

2. Calitate procesualǎ activǎ (reclamant) are partea din contractul sinalagma-ic (bilateral) cu execuție instantanee care și-a executat obligațiile sale din contract au se declarǎ gata sǎ le execute și care pretinde că cealaltă parte contractantălu şi-a executat culpabil obligațiile ce-i incumbă.

3. Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea contractantă cu privire la :are se pretinde neexecutarea obligației asumate prin contract.

4. Obiectul rezolutiunii. Rezoluțiunea se poate cere în cazul oricărui contract inalagmatic cu execuție instantanee, cu privire la care se pretinde neexecutarea obligației reciproce de cǎtre una dintre părți, cum ar fi contractul de vânzare-cum-oǎrare, contractul de schimb, depozitul remunerat etc.

Prin excepție de la regula conform cǎreia numai contractele sinalagmatice cu executie instantanee sunt supuse rezoluțiunii, sunt supuse acestei sancțiuni ji contractele de rentǎ viageră și de întreținere, care sunt cu execuție succesivă,potrivit dispozitiilor art. 2251 şi art. 2263 alin. (2) C.civ.

În privința contractului de rentǎ viageră, prin derogare de la regulile de drept comun, existǎ o reglementare proprie în ce privește rezoluțiunea acestuia. Astfel,potrivit art. 2251 C.civ., credirentierul poate cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutare, respectiv pentru neplata de cǎtre debirentier a ratelor de rentǎ. În plus, rezoluțiunea poate fi cerută de credirentier și dacă debirentierul nu depune garantia promisă în vederea executării obligației sau o diminueazǎ art. 2251alin. (1) C.civ.

Potrivit dispozitțiilor art. 1549 alin. (2) C.civ., reclamantul poate solicita o rezolu-țiune parțialǎ a contractului când executarea este divizibilă.

Dacǎ neexecutarea este de mică însemnătate, creditorul nu are dreptul la rezoluțiune, însǎ poate solicita reducerea proporționalǎ a prestațiet sale, dacǎ acest lucru este posibil [art.1551 alin. (1) şi (2) C.civ.], cu exceptia situației contractelor cu executare succesivă, la care se constată că neexecutarea are un caracter repetat [teza a II-a de la art. 1551 alin. (1) C.civ.].

De menționat cǎ, în toate cazurile de rezoluțiune, reclamantul poate cere si obligarea pârâtului la plata de despǎgubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutǎrii obligațiilor de către pârâtul aflat în culpă; un asemenea capǎt de cerere este, însă, facultativ în cererea de rezoluțiune, fiind lǎsat la latitudinea reclamantului.

5. Motivele de fapt. Se va menționa:

a) cauza rezoluțiunii, respectiv obligația neexecutatǎ de cǎtre pârât, de exempliu neplata prețului vânzării, nepredarea bunului vândut sau dat în schimb etc.,sau alte motive de rezoluțiune prevǎzute de lege, de exemplu existența unor vicii ascunse ale lucrului vândut, producerea evicțiunii partiale (prin pierderea de cǎtre reclamantul-cumpǎrǎtor a unei fracțiuni materiale din bun sau a unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra acestuia într-o actiune în revendicare, în anularea parțialǎ a contractului de vânzare-cumpǎrare sau de partajare a bunului vândut) etc.;

b) în ce constau prestațiile executate de reclamant, a cǎror restituire a solicitat-o subsecvent rezoluțiunii, de exemplu predarea bunului vândut, plata pretului etc.;

c) modalitatea de punere în întârziere a pârâtului/pârâților, care poate opera de drept sau la cererea creditorului, potrivit dispozițiilor art. 1521 C.civ.

Punerea în întârziere a debitorului de către creditor operează în două modalităti:prin notificarea debitorului de cǎtre creditor și prin cererea de chemare în judecatăformulatǎ de creditor împotriva debitorului. Notificarea ca modalitate de punere în întârziere a debitorului poate fi realizatǎ și prin executor judecǎtoresc. Legea prevede în mod expres cǎ debitorului trebuie sǎ i se acorde un termen pentru executarea obligației, ținând seama de natura obligației și de împrejurări.

Conditia punerii în întârziere a pârâtului de către creditor nu se cere, potrivit art. 1552 alin. (2) C.civ., atunci când acesta este de drept în întârziere, respectiv:în cazurile anume determinate de lege, când s-a prevǎzut cǎ simpla stipulare a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect; când obligația nu putea fi executatǎ în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lǎsat sǎ treacă sau când nu a executat-o imediat, deşi exista urgentǎ; când prin fapta sa debitorul a fǎcut imposibilǎ executarea în natură a obligației sau a încǎlcat o obligație de a nu face; când debitorul şi-a manifestat neîndoielnic fatǎ de creditor intenția de a nu executa obligația sau când fiind vorba despre o obligație cu executare succesivǎ, refuzǎ sau neglijeazǎ sǎ-şi execute obligația în mod repetat; când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumatăîn exercițiul activitǎții unei întreprinderi; când obligația se naște din sǎvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

d) refuzul culpabil (nejustificat) al pârâtului de a-și executa obligația și dupǎce a fost pus în întârziere, atunci când punerea în întârziere este necesarǎ, altfel spus faptul cǎ neexecutarea este imputabilă pârâtului, spre a nu se pune problema riscului contractului;

e) faptul cǎ reclamantul şi-a îndeplinit obligația corelativǎ celei neexecutate de cǎtre pârât, individualizându-se această obligație (de exemplu predarea bunului de cǎtre vânzător, dacă se pretinde neplata de cǎtre cumpărător a prețului; plata prețului, dacă se pretinde de cumpǎrǎtor existența unor vicii ascunse ale bunuluívândut sau producerea unei evicțiuni parțiale etc.).

De menționat că pǎrțile pot prevedea în contractul lor anumite clauze privind rezoluțiunea pentru neexecutare, în sensul că urmăresc să reducă sau să înlăture rolul instanței judecǎtorești în pronunțarea rezoluțiunii contractelor. Aceste clauze sunt perfect valabile şi poartǎ denumirea de pacte comisorii, ele urmând a fi descrise de reclamant în expunerea de motive a cererii de chemare în judecatǎ,întrucât în acest caz instanța de judecată va trebui sǎ facă verificǎrile pe care însesi clauzele convenționale de rezoluțiune le permit. Pentru a produce efecte pactul comisoriu trebuie sǎ prevadǎ în mod expres obligațiile a cǎror neexecutare atrage rezoluțiunea sau rezilierea de drept a contractului.

Pactul comisoriu trebuie să îndeplinească o serie de condiții, în sensul ca este necesar ca debitorul sǎ fie pus în întârziere, cu excepția situației în care s-a convenit că aceasta rezultă din simplul fapt al neexecutării. Punerea în întârziere nu produce efecte decât dacă se indică în mod expres condițiile în care opereazǎpactul comisoriu (art. 1553 C.civ.).

Rezolutiunea unilateralǎ a contractulul trebuie prevǎzutǎ în mod expres în actul încheiat de pǎrți și produce desființarea contractului prin simplul act de voințǎ al creditorului, dacǎ sunt îndeplinite condițiile prevǎzute de lege (art. 1552 C.civ.).Este necesar ca debitorul sǎ fie pus în întârziere, cu excepția situației când acesta este de drept în întârziere ori nu a executat obligația după punerea sa în întârziere.Declarația de rezoluțiune trebuie fǎcută în termenul de prescripție prevăzut de lege pentru exercitarea acțiunii şi devine irevocabilǎ de la data comunicǎrii acesteia cǎtre debitor.

6.Temeiul de drept. Temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie, ca regulă gene-ralǎ, art. 1549-1554 C.civ. Pentru anumite cauze de rezoluțiune, expres prevǎzute de legiuitor, temeiul juridic este distinct de cel general, de exemplu pentru viciile ascunse ale lucrului vândut -art. 1710 alin. (1) lit. d) C.civ.; pentru evicțiunea totalăsau parțialǎ-art. 1700 C.civ.; pentru neprezentarea de cǎtre debirentier a garanțiilor stipulate pentru asigurarea plǎții rentei viagere - art. 2251 alin. (1) C.civ. etc.

7. Probe:

a) înscrisuri - obligatoriu contractul cese cere a fi rezolvit, precum si orice alte acte ce dovedesc executarea obligației ce-i incumbă reclamantului și punerea în întârziere a pârâtului, afară de cazul în care acesta este de drept în întârziere,copia cǎrții de identitate (numai un exemplar pentru instanțǎ);

b) interogatoriul pârâtului - pe aspectul executǎrii/neexecutǎrii obligației asumate prin contract;

c) martori - pe acelaşi aspect vizat şi de interogatoriu.

8. Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoare, potrivit art.3alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Acest text prevede că acțiunea în constatarea rezoluțiunii sau rezilierii unui act juridic patrimonial se

taxeazǎ conform regulilor pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani. În situatíia în care se formulează un capǎt de cerere accesoriu pentru repunerea în situatia anterioarǎ, acest capǎt de cerere este scutit de taxă de timbru.

9. Instanța competentă:

a) teritorial - este competentă instanța de la domiciliul pârâtului sau, dupǎcaz, cea de la reşedința pârâtului din țară, dacă el are domiciliul în străinǎtate or dacǎ domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici resedința nu este cunoscutǎ, cea de la domiciliul sau reşedința reclamantului (art. 107, 108 raportate la art.1065C.proc.civ.) sau cea de la locul executǎrii contractului, conform art. 113 alín. (1)pct. 3 C.proc.civ. (competență teritorială alternativă).

De la aceastǎ regulǎ face excepție acțiunea în rezoluțiunea vânzǎrii imobiliare promovatǎ de vânzǎtor, care, fiind realǎ, este de competența instantei de la locul situǎrii imobilului, conform art. 117 alin. (2) C.proc.civ. (competențǎ teritorialăexclusivǎ);

Inapoi