1.Natura juridicǎ.
Acțiunea în revendicare mobiliară este o acțiune reală,petitorie, un mijloc
direct de apărare a dreptului de proprietate, pus la îndemâna proprietarului
pentru recuperarea acestuia de la posesor sau de la o altǎ persoanǎcare îl
deține fǎrǎ drept.
2.Calitate procesualǎ activǎ are
proprietarul/coproprietarul bunului (bunurilor) mobil care pretinde pierderea
stăpânirii acestuia.
3.Calitate procesuală pasivă are persoana în stăpânirea
cǎreia se aflǎ bunul revendicat, fie el de bună sau de rea-credință.
4.Motivele de fapt. Se va menționa:
a) calitatea
reclamantului de proprietar/coproprietar al bunurilor mobile revendicate și titlul pe care se întemeiazǎ aceastǎ calitate. În materie de bunuri mobile posesia
de bună-credință valorează titlu de proprietate, conform art. 937alin. (1)
C.civ., si de aceea cel ce pretinde cǎ este proprietarul bunurilor mobile
revendicate trebuie sǎ invoce și sǎ probeze calitatea sa de posesor al acestor
bunuri, exercitată anterior deposedării;
b) faptul cǎ
bunurile revendicate au ieşit din patrimoniul reclamantului.Pierderea
stǎpânirii bunului poate fi rezultatul unui act voluntar al reclamantului (spre
exemplu bunul a fost predat unui detentor precar) sau unul involuntar (spre
exemplu bunul a fost pierdut sau i-a fost furat);
c) faptul cǎ bunurile revendicate sunt identice cu cele
pierdute sau furate;
d) faptul cǎ bunurile revendicate se gǎsesc în
stǎpânirea pârâtului.
5.Temeiul de drept îl reprezintǎ art. 563 C.civ.
(dreptul comun) sau, dupǎcaz, şi art. 937 alin. (2) C.civ. (când sunt
îndeplinite condițiile speciale ale acestui text, respectiv când bunul se
revendicǎ de la posesorul de bunǎ-credință care a dobândit un bun furat sau
pierdut).
6.Probe:
a) inscrisuri -
orice înscrisuri de natură să dovedească intrarea bunurilor revendicate în
posesia reclamantului (cum ar fi un contract de vânzare-cumpǎrare,de donație,
un bon fiscal, o factură fiscală etc.) și modalitatea de iesire a acestora din
patrimoniul lui (de exemplu acte ale organelor de urmărire penală care
atestăfurtul bunurilor revendicate etc.);
b) interogatoriul
pârâtului - pe aspectul modalității
în care a intrat în stǎpânirea bunurilor mobile revendicate;
c) martori - pe
aspectul posesiunii exercitate de reclamant asupra bunurilor revendicate
anterior deposedǎrii sale, al mnodalitǎții de iesire a acestor bunuri din
patrimoniul reclamantului şi al existenței acestora în stǎpânirea pârâtului;
d) expertizǎ
pretuitoare a bunurilor mobile - dacǎ
prin acțiune s-a cerut și stabilirea, în sarcina pârâtului, a
obligației alternative de platǎ a contravalorii bunurilor revendicate, iar
valoarea acestor bunuri nu a fost recunoscută de pârât sau probată cu celelalte
mijloace de probă anterior menționate.
7.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru se calculează la valoarea
prevăzutǎ în acțiune sau în cerere. Dacǎ valoarea este contestatǎ sau apreciatǎ
de instanțǎ ca vǎdit derizorie, evaluarea se face în condițiile art. 98 alin.
(3)C.proc.civ. [art. 31alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru].
8.Instanța competentă:
a) teritorial -
este competentă instanta de la domiciliul pârâtului (art. 107C.proc.civ.). Dacǎ
domiciliul pârâtului este necunoscut, este competentă instanța în a cǎrei
circumscripție de află reședința sa și dacă nici aceasta nu este
cunoscută,competența revine instanței de la domiciliul sau reşedința
reclamantului (art. 108C.proc.civ.); în cazul în care se revendică bunul de la
hot, instanța competentăeste fie cea prevǎzută de art. 107 C.proc.civ., fie cea
în circumscripția cǎreia s-a sǎvârşit furtul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9
C.proc.civ. (competență teritorialăalternativǎ);
b) material -
instanța competentǎ este judecǎtoria sau tribunalul, dupǎ cum valoarea
obiectului pricinii este de până la 200.000 lei sau peste această
valoare,conform art. 94 pct. 1 lit. j) C.proc.civ. şi art. 95 pct. 1
C.proc.civ.