1.Natura juridicǎ.
Acțiune în restituirea plății nedatorate este o acțiune personală, în
realizare, prin care se urmărește recuperarea plǎții fǎcute de persoana care,
din eroare, s-a crezut debitor, plǎtind o datorie inexistentă sau care nu-i
incumba.
Sediul materiei îl constituie în prezent art. 1341-1344
C.civ., texte care se aplicăpotrivit art. 3 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr.
71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,
doar dacă plata nedatorată a avut loc dupădata intrǎrii în vigoare a Noului Cod
civil (1.10.2011). Aşadar, în motivarea în fapt și în drept se va urmǎri
furnizarea unor repere temporale suficiente pentru a justifica aplicarea, dupǎ
caz, a Codului civil din 1864 ori a Noului Cod civil.
2.Calitate procesualǎ activă (reclamant) are orice persoanǎ
care pretinde cǎ a fǎcut o plată nedatorată altei persoane (solvens).
3.Calitate procesualǎ pasivǎ (pârât) are persoana cǎreia i se
impută primirea unei plǎți ce nu i se cuvenea (accipiens); în situația în care sunt întrunite condițiile art.
1342 alin. (2) C.civ., actiunea trebuie îndreptată împotriva adevăratului
debitor (respectiv atunci când, deși reclamantul a fǎcut o platǎ nedatoratǎ,
creditorul care a primit plata cu bună-credință a lǎsat să se împlineascǎ
termenul de prescripție ori s-a lipsit, în orice mod, de titlul său de creanță
sau a renunțat la garanțiile creanței).
3a Urmeazǎ a se avea în vedere dispozițiile art. 194 lit.
a) C.proc.civ. si ale art. 148 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ.
4.Motivele de fapt. Se va mentiona si argumenta în
fapt îndeplinirea condițiilor plǎtii nedatorate1), dupǎ cum urmează:
a) reclamantul sǎ fi efectuat în favoarea pârâtului o prestație cu titlu de platǎ,indiferent
de obiectul ei, care poate consta într-o sumǎ de bani, într-un bun individual
determinat sau într-un bun determinat generic;
b) datoria
pentru stingerea cǎreia s-a fǎcut plata nu
existǎ din punct de vedere
juridic. Prin excepție de la această regulă, sunt și cazuri în care plata unei
datorii existente, valabilǎ din punct de vedere juridic, dǎ dreptul la
restituire, și anume atunci când plata unei asemenea datorii nu a fost făcută
creditorului, ci unei alte persoane;
c) plata a fost fǎcutǎ
din eroare, ceea ce înseamnă cǎ reclamantul a plǎtit având credința cǎ
este debitor al pârâtului, pentru că altfel, dacă el a plǎtit stiind cǎ nu este
dator, o atare plată poate fi interpretată fie ca o liberalitate, fie ca o
gestiune a intereselor altei persoane (art. 1341 C.civ.). De menționat cǎ și
dolul se asimilează cu eroarea în efectuarea plății și că sunt și situații în
care restituirea nu este condiționată de eroarea solvens-ului, respectiv
situația în care acesta și-a plǎtit o datorie față de creditorul său, după
care, pentru că a pierdut chitanța liberatorie o plǎtește din nou pentru a
scăpa de urmǎrirea creditorului, apoi găseste chitanța liberatorie astfel cǎ
cea de-a doua platǎ apare ca lipsită de cauză și va fi supusărestituirii, deși
nu a fost făcută din eroare. De asemenea, și în situația în care plata a fost
efectuată în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută se naste
dreptul la restituire, cǎci, deși debitorul a plătit ştiind că obligația
asumată este nulă, părțile trebuie repuse în situația anterioară încheierii
actului lovit de nulitate absolutǎ (act care nu poate fi confirmat prin
executarea voluntară a obligației; pentru o excepție de la această regulǎ, a se
vedea art. 1010 C.civ.).
5.Temeiul de drept este dat de dispozițiile art.
1341-1344 C.civ. În ce priveste regulile potrivit cǎrora se va face restituirea
plǎții nedatorate, urmeazǎ a fi avute în vedere prevederile art. 1635-1649
C.civ., care disting dupǎ cum restituirea se face în natură sau prin
echivalent, respectiv dupǎ cum accipiens-ul
este de bunăsau de rea-credințǎ.
6.Probe:
a) înscrisuri - orice înscrisuri de naturǎ sǎ dovedească actul juridic
al plǎții;
b) interogatoriul
pârâtului - pe aspectul primirii
plǎții și al cauzei acestei ope-rațiuni;
c) martori -pe
aspectul actului juridic al plǎții atunci când aceasta are o valoare mai micǎ
de 250 lei sau în cazul imposibilității materiale sau morale de preconsti-tuire
a probei scrise [art. 309 alin. (2) şi alin. (4) pct. 1 C.proc.civ., texte care
se aplicǎ doar dacă plata nedatorată a avut loc după data intrării în vigoare a
Noului Cod de procedură civilă, după cum rezultă din art. 26 alin. (1)
C.proc.civ.; în cazul plǎților nedatorate efectuate anterior datei de
15.02.2013, sunt aplicabile dispozițiile art. 1191 şi art. 1198 C.civ. din
1864], precum și pe aspectul cauzei datoriei în vederea stingerii cǎreia s-a
făcut plata și al poziției subiective a reclamantului la momentul efectuǎrii
plǎții.
7.Timbrajul. Taxa judiciarǎ de timbru se calculează la valoarea
pretențiilor solicitate prin acțiune, conform art. art. 3 alin. (1) din O.U.G.
nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În mǎsura în care se formuleazǎ
și capete de cerere accesorii, taxa de timbru este datorată pentru fiecare
capăt de cerere în parte [art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013].
8. Instanta competentǎ:
a) teritorial -
este competentă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului (art. 107
C.proc.civ.) sau, după caz, cea de la reședința sau reprezentanța pârâtului din
tarǎ, dacǎ domiciliul sau sediul nu este cunoscut, iar dacǎ nici resedința sau
reprezentanța nu este cunoscută, cea de la domiciliul, sediul, resedința sau
reprezentanța reclamantului, conform art. 108 C.proc.civ.; în mǎsura în care
pârâtul domiciliază în străinătate, vor fi avute în vedere dispozițiile art.
1064 şi urm.C.proc.civ. pentru a stabili dacă instanțele române sunt
internațional competente (chestiune care primează față de competența materială
și teritorială). În materia plǎtii nedatorate, competența internaționalǎ a instanțelor
române ar putea rezulta din dispozițiile art. 1080 alin. (1) pct. 3
C.proc.civ., dacǎ locul plǎții nedatorate se aflǎ în România;
b) material - instanța competentă este judecătoria sau tribunalul,
dupǎ cum valoarea obiectului pricinii este de până la 200.000 lei sau peste
această valoare conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., respectiv art. 94 pct. 1
lit. j) C.proc.civ.