a. Simulatie sub forma fictivitǎții
b. Simulatie sub forma deghizǎrii
c. Simulatie prin interpunere de persoanǎ
1. Natura juridicǎ. Acțiunea în declararea
simulației este o acțiune personalǎ,in constatare1) prin care se asigură
înlǎturarea elementelor simulate (nereale) din actul public al pǎrților în
scopul aplicării singurului act care corespunde voinței lor reale, și anume cel
secret. Actul juridic ce face obiectul simulației poate fi un contract sau un
act juridic unilateral.
Astfel, prin intermediul acestei acțiuni se asigurǎ, din
punct de vedere al dreptului civil, posibilitatea aplicǎrii unei sancțiuni
specifice, și anume inopoza-bilitatea fațǎ de terți a contractului secret și,
dacǎ este cazul, înlǎturarea simulației pe calea acțiunii în simulație. Această
sancțiune civilă poate fi însoțitǎ, în cazul în care prin intermediul
simulației se urmǎreşte evitarea aplicǎrii taxelor fiscale, de consecinte de
ordin fiscal și de ordin penal. Trebuie precizat, însă că nu întotdeauna prin
simulație seurmărește încheierea unei operațiuni nelegale.
2.Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană
care juistificǎun interes în invocarea existenței actului secret, cum ar fi
pǎrțile din contractul aparent sau terții pe care acest contract îi
prejudiciază. În cazul simulatiei, în categoria terților intrǎ anumite persoane
care, în condițiile obisnuite ale încheieri contractelor, fac parte din
categoria avânzilor-cauză, și anume: succesorii universali sau cu titlu
universal, succesorii cu titlu particular și creditorii pǎrților2).
Potrivit dispozitiilor art. 1290 C.civ., contractul secret
nu poate fi invocat de pǎrți,succesorii universali sau cu titlu universal,
succesorii cu titlu particular și nici de creditorii înstrǎinǎtorului aparent
împotriva terților care, întemeindu-se cu buna-credință pe contractul public,
au dobândit drepturi de la achizitorul aparent.
3. Calitate procesuală pasivă (pârât) are cealaltă parte sau, după caz, părțile din
contractul aparent, după cum acțiunea a fost promovată de un contractant sau de
un tert.
4. Obiectul simulației. Orice act3) poate fi atacat
pe calea acțiunii în simulatie,cum ar fi, un contract de vânzare, de donație
etc., cu condiția ca acest act să aibǎcaracter patrimonial (art. 1294 C.civ.).
De specificat faptul cǎ, în cazul simulației sub forma
deghizării, deghizarea poate fi totalǎ, atunci când prin contractul public se
ascunde însăși natura contrac-tului secret (de exemplu prin încheierea unui
contract de donație pǎrțile ascund contractul de vânzare-cumpărare intervenit
în realitate între ele), dar și parțială,atunci când contractul public ascunde
numai un anumit element al contractului secret (de exemplu prețul, care poate
fi mai mic sau mai mare decât cel real,trecut în contractul secret); în cazul
deghizării totale, obiectul acțiunii în declararea simulației îl constituie
constatarea naturii juridice reale a contractului încheiat între pǎrți, iar în
cazul deghizării parțiale obiectul acțiunii în declararea simulației este
constatarea elementului deghizat din contractul public.
5. Motivele de fapt
5a. Se va justifica mai întâi interesul reclamantului în promovarea
acțiunii,de exemplu prin aceea că el este creditorul vânzătorului din actul
public,care urmǎrește să dovedească cǎ vânzarea este fictivă,respectiv cǎ bunul
vândut nu a iesit în realitate din patrimoniul vânzătorului, spre a-și putea,
astfel, realiza creanța asupra lui; apoi se va arăta justificat care a fost
voința reală a pǎrților la încheierea contractului public,aceea de a crea
aparenta existentei unui contract care de fapt nu existǎ, în scopul de a
sustrage de la urmǎrire un anumit bun, precum şi mijloacele de probǎ din care
rezultă această situație, de exemplu contraînscrisul încheiat de aceleași
pǎrți, în care se recunoaște că nu existǎ în realitate vânzarea constatată de
contractul public, aparent.
5b. Se
va justifica mai întâi interesul reclamantului în promovarea
acțiunii,de exemplu prin faptul cǎ el este fiul defunctului vânzǎtor din
contractul public,iar pârâții sunt și ei copiii defunctului, toți mostenitori
legali ai acestuia, astfel cǎ reclamantul are interes să dovedească încheierea
în realitate a unui contract de donație între pârâți și autorul lor comun,
contract care îi încalcă rezerva succesoralǎ1); apoi se va arǎta justificat
care a fost voința reală a pârâților şi a cocontractantului lor la încheierea
actului public, în exemplul dat aceea de a tranzacționa asupra unei
liberalitǎți, si nu asupra unui act cu titlu oneros.
5c. Se va
justifica în primul rând interesul reclamantului în promovarea
acțiunii, prin invocarea calității sale de adevărat beneficiar al vânzării
constatate prin actul public; apoi se va arǎta justificat care a fost voința
realǎ a pǎrților la încheierea contractului public, aceea ca efectele vânzării
să se producă fațǎ de o tertǎ persoană, respectiv față de reclamant.
6. Temeiul de drept îl constituie
dispozițiile art. 1289-1294 C.civ.
7.Probe:
a) înscrisuri -
obligatoriu contractul public, aparent și, dacă este posibil,și contraînscrisul
care materializeazǎ contractul secret, dar real; atunci când forma cerută de
lege pentru însăși existența actului real este înscrisul sub sem-nătură privată
sau înscrisul autentic, acesta nu poate fi dovedit, în raporturile dintre
pǎrți, decât printr-un contraînscris care ar modifica sau combate inscrisu
aparent1);
b) prezumția
instituitǎ de art. 1091 alin. (4) C.civ. - în cazul simulatiei sub forma deghizǎrii. Pentru a uşura dovada deghizǎrii, textul
prevede în favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumție relativǎ, potrivit
cǎreia înstrǎinarea cu titha oneros fǎcută unui mostenitor în linie dreaptă
(rudǎ în linie directǎ descendentǎsau ascendentǎ, inclusiv rudenia civilǎ rezultând
din adopție), precum și sotului supravietuitor al defunctului, reprezintă o
donație deghizată (supusă reducțiunii.dar numai dacă se dovedește cǎ, prin
deghizarea caracterului gratuit al actului.donatorul nu a urmărit să-l
scuteascǎ de raport pe donatar, ci alte scopuri), dar numai dacǎ înstrǎinarea
s-a fǎcut cu rezerva uzului, uzufructului, întreținerii pe viatăa sau cu
sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocată de un mostenitor în
linie dreaptǎ sau de cǎtre soțul care a consimțit la încheierea actului2);
c) interogatoriul pârâților
- pe aspectul încheierii actului secret;
d) martori -se
poate solicita proba cu martori pentru dovedirea existentei con-tractului
secret numai dacă reclamantul este un tert față de contract și aceasta chiar
dacǎ valoarea contractului depășește suma de 250 lei, întrucât, față de tertii
care sunt strǎini de contract, acesta are doar valoarea unui fapt juridic,
putând fi,deci, dovedit cu orice mijloc de probǎ.
e) orice mijloc de proba este permis,
atunci când se pretinde ca simulația are caracter ilicit, potrivit
dispozițiilor art. 1292 C.civ.
8. Timbrajul.
Taxa judiciară de timbru se calculează la valoare, potrivit art. 3 alin. (1)
din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Actiunea în
constatarea simulației are natura juridicǎ a unei acțiuni în constatare și este
supusǎ, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din actul normativ mentionat,
timbrajului la valoarea obiectului dedus judecǎții. Valoarea obiectului cererii
este determinatǎde valoarea indicatǎ în cerere de reclamant, iar în caz de
contestație valoarea contractului sau a actului ce face obiectul acțiunii în
constatarea simulatiei. In cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau
un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculeazǎ în funcție
de valoarea impozabilǎ a bunului imobil. Dacǎ valoarea impozabilă este
contestată sau apreciată de instanțǎ ca vädit derizorie, taxarea cererilor se
va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale
proprietǎților imobiliare (a se vedea supra nr. 1 - Cerere de chemare în judecatǎ, pct. 10).
9. Instanța competentă:
a) teritorial -
este competentă instanța de la domiciliul pârâtului sau, dupăcaz, cea de la
reşedința pârâtului din țară, dacă el are domiciliul în strǎinătate ori dacă
domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici resedința nu este cunoscută,cea de
la domiciliul sau reşedința reclamantului (art. 107, 108 raportat la art.
1065C.proc.civ.);
b) material -
competența în primă instanță aparține judecăǎtoriei, dupǎ cum valoarea
obiectului pricinii este de până la 200.000 lei sau tribunalului peste
aceastăvaloare, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) raportat la art.
95 pct. 1 C.proc.civ.