1.Natura juridicǎ. Este o excepție" specificǎ contenciosului administrativ,îndeplinind rolul unui mijloc de apǎrare al unei pǎrți dintr-un proces, prin care se tinde a se împiedica producerea efectelor juridice ale unui act2) administrativ uni-lateral, cu caracter individual încheiat sau emis cu încălcarea dispozițiilor legale.

Textul de lege nu distinge, astfel încât se poate conchide că este vorba despre orice fel de proces, inclusiv un proces penal. Cu toate acestea, în virtutea principiului electa una via non datur recursus ad alteram examinarea legalitǎții unui act administrativ pe calea excepției de nelegalitate, în cadrul procesului având ca obiect anularea aceluiasi act, este inadmisibilǎ, cele douǎ cǎi de examinare a legalitǎții actelor administrative excluzându-se reciproc3).

În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter indivi-dual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va solutiona cauza, fǎrǎ a ține seama de actul a cǎrui nelegalitate a fost constatatǎ.

Termen de introducere. Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetatǎ, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea pǎrții interesate, oricând în cadrul unui proces. Textul precizeazǎ în mod expres faptul cǎ excepția de nelegalitate poate fi ridicată, indiferent de data emiterii actului administrativ.

Cu toate acestea, prin soluția de principiu adoptatǎ în Plenul judecǎtorilor Secției de contencios administrativ a I.C.C.J. din 26 mai 2008, soluție de principiu menținutǎ în Plenul judecǎtorilor Secției din 16 martie 2009, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrǎrii în vigoare a Legii nr. 554/2004, s-a decis înlǎturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 si ale art. II alin. (2) teza finalǎ din Legea nr. 262/2007, pentru urmǎtoarele considerente:,,În aplicarea art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si la jurisprudenta CEDO și a Curții de Justitie de la Luxemburg, se înlǎturǎ aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 şi ale art. II alin. (2) teza finalǎ din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrǎrii în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cǎrui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate”.

2.Persoana care poate formula cererea. Din interpretarea teleologică a art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultǎ cǎ orice persoanǎ, parte într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor de judecatǎ, poate ridica în fața instanței excepția de nelegalitate a actului administrativ de care depinde soluționarea litigiului. De asemenea,excepția de nelegalitate poate fi ridicatǎ și de instanțǎ din oficiu, dobândind caracterul unei excepții procesuale de ordine publicǎ, în raport de modul de reglementare din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De vreme ce textul precizează cǎ excepția poate fi ridicatǎ oricând în timpul procesului, înseamnă că aceasta poate fi formulatǎ atât în fata instanței de fond, cât și în faza de apel sau de recurs. În consecințǎ, pot formula cererea nu numai instanta, din oficiu, dar și reclamantul, pârâtul, chematul în garanție,intervenientul, apelantul, recurentul şi intimatul.

  3.Obiectul excepției de nelegalitate. Fațǎ de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, obiectul excepției de nelegalitate poate privi actul admministrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, act administrativ de care depinde soluționarea cauzei pe fond.

Cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrǎrii în vigoare a Legii nr. 554/2004, prin soluția de principiu adoptatǎ în Plenul judecǎtorilor Secției de contencios administrativ a I.C.C.J. din 26 mai 2008, soluție de principiu menținută în Plenul judecătorilor Secției din 16 martie 2009, s-a decis înlǎturarea aplicǎrii dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 şi ale art. Il alin. (2) teza finalǎ din Legea nr. 262/2007, pentru urmǎtoarele considerente: ,,în aplicarea art. 20 alin. (2) şi art. 148alin. (2) din Constituție, prin raportare la Conventia europeană a drepturilor omului şi la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, se înlǎtură aplicarea dispozițiilor art. 4alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 şi ale art. Il alin. (2) teza finalǎ din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrǎrii în vigoare a Legii nr. 554/2004,a cǎrui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate”.

Nu pot face obiectul excepției de nelegalitate actele care nu pot fi atacate în contenciosul administrative pe cale principală, respectiv cele prevăzute de art.5din Legea nr. 554/2004: actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; actele de comandament cu caracter militar;actele administrative pentru modificarea sau desființarea cǎrora se prevede, prin lege organică, o altǎ procedurăǎ judiciarǎ1).

Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de rǎzboi, al stǎrii de asediu sau al celei de urgențǎ, cele care privesc apǎrarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlǎturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate numai pentru exces de putere.

 

Prin soluția de principiu adoptatǎ în Plenul judecǎtorilor Secției de contencios administrativ a I.C.C.J. din 20 mai 2013, cu privire la domeniul de aplicare a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedurǎ civilă1) s-a stabilit cǎ: ,,Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004,astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplicǎ numai în procesele începute dupǎ data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare Codul de proce-durǎ civilǎ aprobat prin Legea nr. 134/2010”.

În funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele adminis-trative se clasifică în acte normative și acte individuale.

Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ,,actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecǎtoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de cǎtre instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege”.

În sensul soluției de principiu adoptate în Plenul judecǎtorilor Secției de contencios administrativ a I.C.C.J. din 22 octombrie 2012, sunt acte cu caracter individual şi actele emmise de conducătorii autorităților publice centrale prin care se aprobǎ, spre exemplu, structura organizatoricǎ, statul de funcții sau regulamentul de organizare si funcționare a instituției, fiind emise în baza delegării atribuite emitentului prin hotǎrâre a Guvernului, pentru punerea în executare și aplicarea în concret a dispozițiilor legale cu forță juridică superioară.

4.Motivele de fapt. Partea care a ridicat excepția va trebui sǎ învedereze instanței:

a) faptul cǎ de actul administrativ a cǎrui nelegalitate se invocǎ depinde solutionarea litigiului pendinte. Ipoteza avutǎ în vedere este aceea în care, în cursul unui litigiu, pornit pentru alte temeiuri2) decât nevalabilitatea actului administrativ, una dintre pǎrti se foloseste de actul respectiv, astfel încât partea adversă este interesată ca pe calea excepției de nelegalitate să împiedice luarea în considerare3) a actului invocat;

b) motivul de nelegalitate ce afecteazǎ actul atacat, respectiv norma de drept sau principiul încǎlcat de autoritatea publică la emiterea actului;

c) faptul cǎ actul la care se face referire este un act administrativ unilateral cu caracter individual, în sensul prevǎzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Spre exemplu un act de informare emis de o autoritate publică, în limitele sale de competențǎ, ca rǎspuns la solicitarea ce i-a fost adresată de către un petent, nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate1).

Menționǎm cǎ legea contenciosului nu mai asimilează actului administrativ unilateral şi refuzul nejustificat de a soluționa o cerere sau nesolutionarea în termenul legal al unei cereri, acestea primind un regim juridic distinct.

Precizǎm cǎ, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu este necesarǎformularea plângerii prealabile în cazul excepției de nelegalitate.

5.Temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

6.Probe. Acestea consta mai ales în înscrisuri, fiind obligatorie depunerea copiei actului administrativ atacat prin excepția de nelegalitate.

7.Timbrajul. Considerǎm cǎ excepția de nelegalitate, fiind o excepție de fond ce nu modifică valoare taxabilă a acțiunii, nu se timbreazǎ.

  8.Instanța competentǎ. Începând cu 15 februarie 2013, art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin pct. 1 din Legea nr. 76/2012, prevede cǎ ,,instanța învestită cu fondul litigiului și în fața cǎreia a fost invocatǎ excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pefond, este competentă să se pronunte asupra excepției,fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotǎrârea pe care o va pronunța în cauzǎ”. Prin urmare, instanța competentǎ poate fi orice instanțǎ, judecǎtorie,tribunal, curte de apel sau chiar I.C.C.J., după cum litigiul de fond în care este invocatǎ excepția de nelegalitate poate avea orice natură juridică.

Prin soluția de principiu adoptatǎ în Plenul judecǎtorilor Secției de contencios administrativ a I.C.C.J. din 20 mai 2013, cu privire la domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedurǎ civilǎ s-a stabilit cǎ: ,,Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplicǎ numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare Codul de procedură civilăaprobat prin Legea nr. 134/2010”.

Inapoi