1.Natura juridicǎ. Este
o acțiune specifică, introdusă de legea contenciosului administrativ, prin care
se urmǎreşte obținerea unor despǎgubiri, anularea deciziei sau a actului administrativ
sau obligarea autoritǎții administrative sǎ emită decizia,ordinul sau actul
administrativ, ca urmare a declarării neconstituționalității unor ordonante
emise de Guvern sau a unor dispoziții din aceste ordonante.
Ipoteza prevǎzută de lege vizează situația în care
printr-o ordonanță emisă de Guvern s-a produs un prejudiciu unei persoane
fizice sau juridice, prejudiciu care poate fi reparat printr-o acțiune în
despǎgubiri sau prin anularea actului admi-nistrativ emis în aplicarea actului
normativ, ale cărui dispoziții au fost declarate neconstitutionale.
Neconstituționalitatea fie a fost, deja, constatată printr-o decizie a Curții
Constituționale și acțiunea se bazeazǎ pe hotǎrârea acesteia,fie excepția de
neconstituționalitate va fi ridicată în cursul judecǎrii cauzei,potrivit
prevederilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale, urmând ca instanța competentă, respectiv Curtea
Constituționalăsǎ se pronunțe asupra acesteia.
În conformitate cu DCC nr. 660/20071), precum si în raport
de dispozițiile Legii nr. 100/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 9 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
actiunea formulatǎ în instanțǎ nu trebuie sǎ aibǎ drept scop
declararea neconstituționalitǎții unor prevederi legale. Obiectul principal trebuie
sǎ se refere la repararea prejudiciului cauzat, la anularea actului care a
produs o vǎtǎmare pǎrții sau obligarea la emiterea unui act, prin aplicarea
textului normativ care a dus la cauzarea vǎtămării invocate în fața instanței
de judecatǎ.
Art. 9 din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretat în
sensul în care se dă eficiențădispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituția
României2), cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 47/1992.
Înacelaşi sens este și soluția de principiu adoptatǎ în
Plenuljudecǎtorilor Secției de contencios administrativ a I.C.C.J. din 11 mai
2009, prin care a fost apreciatăca inadmisibilǎ acțiunea prin care se solicitǎ
modificarea și completarea unei ordonanțe de urgență a Guvernului3), întrucât
persoana vătămată prin ordonante sau dispoziții din ordonante poate introduce
acțiune la instanța de contencios administrativ numai însoțitǎ de excepția de
neconstitutionalitate, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Termen
de
introducere.
În mǎsura în care obiectul principal al acțiunii este cel prevǎzut de art. 9
alin. (5) din Legea nr. 554/2004, apreciem cǎ regimul juridic al termenului de
introduucere a acțiunii ar fi cel prevăzut de dispozițiile art. 11alin.
(1)-(3), nu cel prevǎzut de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în sensul cǎ acțiunea împotriva ordonanțelor sau dispozițiilor din
ordonante care se considerǎ a fi neconstituționale, pot fi atacate oricând.
Obiectul1 principal al acțiunii, formulat în baza art. 9 alin. (5) se referǎ la
despǎgubiri, anularea unui act sau obligarea la emiterea unui act, așa cum se
precizeazǎ, mai jos, la pct. 4,ceea ce înseamnǎ cǎ acțiunea urmează regimul
juridic reglementat de Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul său, inclusiv
în ceea ce privește termenul de introducere a acțiunii.
Trebuie efectuatǎ o distincție în ceea ce priveste
introducerea acțiunii atunci când urmează să se ridice excepția de
neconstituționalitate, regimul juridic al termenelor fiind cel prevǎzut de art.
11 alin1. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 şi cea întemeiatǎ pe o decizie de
neconstituționalitate, existentă deja. În aceastǎ din urmǎ situație, apreciemn
că operează o derogare de la dispozițiile menționate mai sus, devenind
incidente dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,
în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea
unei excepții ridicate în altă cauză,sesizarea se poate face direct în fata
instanței de contencios administrativ, in
termen
de 1 an de la publicarea
deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial.
2.Calitate procesualǎ activǎ. Potrivit art. 1 alin. (7) din
Legea nr. 554/2004,se poate adresa instanței de contencios administrativ orice
persoană vǎtǎmatä2)în drepturile sale sau în interesele sale legitime prin
ordonanțe sau dispoziții din ordonante ale Guvernului neconstituționale.
3.Calitate procesual pasivǎ. Orice organ administrativ poate
fi chemat în judecată, în funcție de prejudiciul cauzat sau de emitentul
actului atacat3). În raport de obiectul acțiunii, care poate consta nu numai în
despăgubiri, dar și în anularea unui act sau emiterea unui act, poate fi chemat
în judecată și un alt organ administrativ decât Guvernul, de pildă cel care a
emis actul atacat.
4.Obiectul cererii.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,reclamantul va
putea formula o acțiune în despǎgubiri, în anularea actului admi-nistrativ emis
sau obligarea la emiterea unui act4). Această acțiune se va întemeia fie pe o decizie a Curții Constituționale, prin care s-a
admis deja excepția de neconstituționalitate pentru anumite prevederi dintr-un
act normativ, fie excepția va fi ridicatǎ în cursul judecării cauzei, potrivit
dispozițiilor Legii nr. 47/1992.
5.Motivele de fapt. Se va menționa:
a) calitatea
reclamantului de persoanǎ vǎtǎmatǎ în drepturile sau interesele sale legitime, prin ordonanța sau dispoziții
din ordonanta Guvernului, considerate neconstitutionale;
b) enunțarea
dreptului sau a interesului legitim vǎtǎmat. Se va mentiona în mod
concret care este dreptul sau interesul legitim încălcat1 și în ce
constǎvǎtǎmarea care i-a fost adusă reclamantului prin încălcarea acestora.
Interesul2)reclamantului în formularea unei asemenea acțiuni va fi justificat
de posibilitatea de a solicita repararea daunelor produse prin aplicarea
respectivului act normativ,de a solicita anularea actelor administrative emise
în aplicarea ordonanței de Guvern declarate neconstituțională și, de asemenea,
în obligarea autoritǎții admi-nistrative să emită un act;
c) admiterea
excepției de neconstitutionalitate a ordonantei Guvernului sau a unor dispoziții ale
acesteia de cǎtre Curtea Constituțională. Reclamantul poate invoca excepția de
neconstituționalitate în cursul judecǎrii cauzei, potrivit dispozițiilor Legii
nr. 47/1992;
d) formularea unei
acțiuni în raport de dispozițiile art.
9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004
presupune mentionarea condițiilor specifice obiectului cererii, res-pectiv
acțiunii în despǎgubiri, în anularea actului administrativ emis sau obligarea
la emiterea unui act3).
6.Temeiul
de drept este dat de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
7.Timbrajul. În conformitate cu art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 privind
taxele judiciare de timbru: ,,În materia contenciosului administrativ, cererile
introduse de cei vǎtǎmați în drepturile lor printr-un act administrativ sau
prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva
cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxeazǎ după cum urmează:
a) cererile pentru anularea actului sau, dupǎ caz,
recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentrueliberarea unui certificat, a
unei adeverinte sau a oricărui altui înscris - 50 lei;
b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită
și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea
pretinsǎ, dar nu mai mult de 300 lei”.
Potrivit art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: ,,Sunt
scutite de taxa judiciarǎde timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de
atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Presedinția
României, Guvernul României, Curtea Constitutionalǎ, Curtea de Conturi,
Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului,de Ministerul Public și de Ministerul
Finantelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate
de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesualǎ a acestora, când
au ca obiect venituri publice”.
8.Instanta competentǎ:
a) teritorial -
este competentǎ instanța de la domiciliul reclamantului potrivit art. 10 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004;
b) material -
potrivit art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 30 din Legea nr.
554/2004,competența în primǎ instanță este împărțitǎ între tribunal și curte de
apel, dacǎprin lege specialǎ nu se prevede altfel, după cum urmează:
(i) tribunalul administrativ-fiscal, acolo unde acesta
funcționeazǎ, sau secțiile și completele specializate de la tribunal (acolo
unde instanța specializatǎ nu s-a înființat), are competențǎ sǎ judece în fond:
- litigiile care privesc actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice locale şi judetene;
- litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei.
(ii) curtea de apel,
respectiv secția de contencios administrativ-fiscal sau com-pletele
specializate (acolo unde secțiile specializate nu s-au înființat), are
com-petenta sǎ judece, în fond:
- litigiile care privesc actele administrative emise sau
încheiate de autoritǎțile publice centrale;
- litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei.
Competenta trebuie determinatǎ în raport de obiectul
acțiunii, care poate fi o acțiune în despăgubiri, în anularea actului
administrativ emis sau obligarea la emiterea unui act, asa cum s-a precizat mai
sus, la pct. 4.